Astăzi ne aflăm într-un context internaţional în care nu ştim cine ne este aliat veritabil şi cine va reacţiona cu adevărat. Pe timp de pace, declaraţiile „curg” ca pe bandă în ceea ce priveşte cooperarea din punct de vedere al securităţii, însă lucrurile capătă o altă nuanţă atunci când conflictele îngheţate încep să se materializeze.
Dincolo de orice acţiune (sau inacţiune) a comunităţii internaţionale, Republica Moldova trebuie să se bazeze pe un singur lucru: intervenţia promptă a României, indiferent că este vorba despre una militară, economică sau de altă natură.
„We must do more to help other NATO partners, including Georgia and Moldova, strengthen their defenses”[1] (Trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a contribui la apărarea şi a altor parteneri NATO, precum Georgia şi Republica Moldova), sunt cuvintele preşedintelui american Barack Obama în cadrul vizitei sale de la Talinn, capitala Estoniei. Într-un context în care fostul imperiu de la Răsărit îşi extinde graniţele în sfera ex-sovietică, iar Occidentul a asistat (aproape) pasiv la acapararea de noi teritorii, încălcând astfel principiile suveranităţii statale şi normele dreptului internaţional, iată că lucrurile sunt la un pas de a căpăta o nouă nuanţă. România a reuşit să obţină crearea unui comandament NATO pentru intervenţie rapidă pe teritoriul său; Polonia, ţările baltice, se află, în egală măsură, sub scutul NATO; însă problema rămâne destul de sensibilă în ceea ce priveşte securitatea Ucrainei, care a rămas practic singură în faţa unui război (hibrid) pe care trebuie să îl poarte în continuare, dar şi a Republicii Moldova.
Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus Vladimir Putin, a negat veridicitatea declaraţiei lui Vladimir Putin conform căreia Moscova ar fi fost de acord cu încetarea focului în Ucraina[2]. Practic, într-un asemenea context, Kremlinul ar fi recunoscut, în mod oficial, dând cărţile pe faţă, că este piesa principală din puzzle-ul conflictului, lucru ce ar fi convenit, pe de-o parte, Kievului. Însă chiar până la ora actuală, oficialităţile de la Moscova neagă implicarea directă în războiul din Ucraina, argumentând că susţinerea separatiştilor este doar de natură politică şi „umanitară”, nicidecum una militară. Astfel, fără doar şi poate, putem preciza că este unul din puţinele cazuri din istorie în care o entitate statală nu îşi recunoaşte prezenţa trupelor pe teren, iar indiferent de interesul strategic de la baza sa, o asemenea atitudine denotă, practic, lipsa de curaj a preşedintelui Vladimir Putin.
Prinsă la mijloc în planurile preşedintelui rus se pare că este inclusă şi Republica Moldova. Deşi (deocamdată) nu s-a ajuns la conflicte deschise la est de Prut, strategia rusă pare a se repeta (vezi apariţia „omuleţilor verzi” şi în Republica Moldova[3]), scenariul separatismului fiind principala armă de acţiune a Federaţiei. Spre deosebire de cazul ucrainean, Republica Moldova se confruntă cu problema deja existentă a separatismului transnistrean. Astfel, în lipsa unei implicări mai accentuate atât din partea Vestului, cât şi a României, lucrurile pot escalada într-o direcţie negativă aici.
Pe fondul corupţiei din acest stat, deja unul din actorii importanţi de pe scena internaţională pare că îşi diminuează prezenţa. Astfel, „Lipsa eficienţei în combaterea corupţiei din sistemul judiciar a determinat Uniunea Europeană să reducă fondurile pentru reforma justiţiei din a doua tranşă, de la 15 milioane de euro la puţin peste 13 milioane de euro”[4]. Practic, este greu de precizat adevăratul motiv din spatele deciziei Uniunii de a se implica doar parţial în problemele Republicii Moldova, însă cert este faptul că la ora actuală Bruxelles-ul trece la rândul său printr-o perioadă de slăbiciune instituţională.
Nu acelaşi lucru putem spune însă despre cooperarea la nivel naţional cu statele membre UE. „Iurie Leancă a avut luni, 15 septembrie, o întrevedere cu reprezentanţi ai Bundestagului german cu care a discutat despre cooperarea dintre Chișinău și Berlin în domenii precum asigurarea drepturilor omului, securitate, combaterea criminalităţii transfrontaliere şi a traficului de fiinţe umane”[5]. Însă implicarea Germaniei în vederea ajutorării Republicii Moldova este încă destul de ambiguă. Abordând problema într-un mod franc, pare mult mai importantă declaraţia preşedintelui american de la Tallinn în care precizează necesitatea ajutorului militar către state ce nu fac parte din blocul NATO, dar sunt potenţiali aderatori în viitorul apropiat. Având în vedere trecutul declaraţiilor lui Obama, care de cele mai multe ori au rămas la nivel discursiv, interesant de văzut este modul în care ar putea interveni NATO în Republica Moldova, stat non-membru, în cazul în care trupele din Transnistria ar sprijini deschis potenţiale mişcări separatiste ce ar lua naştere, sub formă de protest, atât la Tiraspol, dar şi în restul republicii.
Cert este însă un singur lucru: din punct de vedere strategic, România are tot interesul de a interveni, prin orice mijloace, în soluţionarea oricărui conflict viitor în care ar putea fi atrasă Republica Moldova, indiferent de gradul de implicare al comunităţii internaţionale. „Astăzi este Ucraina”… mâine poate fi Republica Moldova. Iar peste un timp, victimă a unui scenariu asemănător ar putea fi chiar România, având în vedere relaţiile din ce în ce mai strânse dintre Budapesta şi Moscova. Însă aici este altă discuţie. Per total, România trebuie să beneficieze în momentul de faţă de scutul NATO pe care l-a obţinut în urma Summit-ului din Țara Galilor, iar prin mijloace diplomatice, semnalul transmis oricăror potenţiali inamici ai statelor de jur trebuie să cuprindă următoare formulă: un atac la adresa Republicii Moldova => rezultă un atac la adresa României => de unde rezultă, implicit, conform articolului 5, un atac la adresa NATO.
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1] SOLDATKIN, Vladimir, Jones, Gareth, Putin unveils Ukraine ceasefire plan, France halts warship, publicat în REUTEURS la data de 04.09.2014, accesat în data de 16.09.2014 link: http://www.reuters.com/article/2014/09/04/us-ukraine-crisis-idUSKBN0GX21720140904
[2] Ibidem.
[3] Modiga, Iulia, Consiliul ucrainean pentru Securitate Națională și Apărare: “Omuleții verzi” au apărut în Rep. Moldova, publicat în InfoPrut la data de 8 septembrie 2014 link: http://www.infoprut.ro/2014/consiliul-ucrainean-pentru-securitate-na%C8%9Bionala-%C8%99i-aparare-omuletii-verzi-au-aparut-in-rep-moldova.html accesat la data de 16.09.2014
[4] Lazăr, Ana Maria, Republica Moldova primeşte mai puţini bani de la UE din cauza corupţiei, publicat în InfoPrut la data de 16.09.2014 link: http://www.infoprut.ro/2014/republica-moldova-primeste-mai-putini-bani-de-la-ue-din-cauza-coruptiei.html accesat în data de 16.09.2014
[5] Joiţa, Viorica, Cooperare mai stransa intre R. Moldova si Germania in domeniul securitatii, publicat în InfoPrut la data de 16.09.2014 link: http://www.infoprut.ro/2014/cooperare-mai-stransa-intre-r-moldova-si-germania-in-domeniul-securitatii.html accesat în data de 16.09.2014
