PCRM şi-a nominalizat candidatul său la funcţia de primar general al Chişinăului. Acesta este „toreadorul” Igor Dodon, unul dintre politicienii din „aripa tânără” a PCRM, fost ministru al Economiei în Guvernul Greceanâi. Prin această nominalizare, Voronin a ucis mai mulţi iepuri dintr-o dată. În primul rând, a pus capăt discuţiilor despre disensiunile dintre diferite grupări din sânul conducerii PCRM. În al doilea rând, a rezolvat problema succesiunii în PCRM, deoarece este indiscutabil faptul că, dacă Dodon câştigă Primăria Chişinăului, devine „automat” preşedintele PCRM, în fruntea acestui partid venind un lider tânăr şi ambiţios. (Apropo, Dodon are 36 de ani, iar Chirtoacă – 33 de ani şi diferenţa de vârstă de doar trei ani ar putea să-l ajute pe Dodon să ia voturi şi de la cei mai tineri.)… Astfel, prin această nominalizare a devenit clar că zvonurile despre moartea PCRM sunt puţin exagerate. În al treilea rând, prin această nominalizare Voronin a demonstrat că este un lider puternic, responsabil, preocupat în mai mare măsură de destinul partidului decât al său personal, că nu s-a temut să nominalizeze o figură puternică, din „noul val” (nelegat de istoria criminală a comunismului, dar nici de fostul regim sovietic), capabilă să câştige primăria, dar nu un figurant a cărui singură calitate este aceea de a nu-l adumbri pe Şefu’. Cine va bagateliza candidatura lui „Dodon-Bidon” riscă să greşească amarnic.
Nominalizarea lui Dodon a pus într-o reală dificultate partidele din Alianţă, care vor trebui să-i contrapună lui Dodon contracandidaţi pe potrivă. Vorba e că PCRM a „aruncat în luptă” ceea ce a avut mai bun: Dodon este considerat un profesionist care are şcoală economică modernă, vorbeşte bine engleza şi nu poate fi asociat cu mamuţii din garda veche a PCRM. În afară de această calitate, el mai are una, care trage mult la cântar în faţa lui Voronin, dar şi în faţa moldovenilor nostalgici şi a minorităţilor naţionale – este un „patriot moldovean” înfocat, militant feroce al moldovenismului antiromânesc, partizanul unirii celor două Moldove… În ultimul timp, devenind ideologul acestui curent, Dodon îi depăşeşte categoric pe V. Stati şi V. Stepaniuc.
Nominalizarea lui Dodon vine să confirme cele mai sumbre şi pesimiste scenarii privind evoluţia situaţiei politice de la Chişinău, deoarece nu este vorba despre o simplă nominalizare de către un partid a unui candidat pentru funcţia de primar. Cu toate calităţile lui reale sau imaginare, Dodon este important din moment ce devine un element dintr-un puzzle geopolitic complicat, care are ca scop fixarea definitivă a R. Moldova pe orbita rusească şi transnistrizarea ei.
Victoria lui Dodon în lupta pentru Primăria Chişinăului ar pune punct la orice perspectivă de alegere a şefului statului. Acum se discută diverse scenarii de alegere a preşedintelui, care de care mai radicale, de la retragerea lui Marian Lupu din cursă până la scenariul potrivit căruia, imediat după alegerile locale, V. Filat va crea o noua majoritate cu comuniştii sub patronaj şi garanţii americane. Este clar că, dacă Dodon câştigă primăria, comuniştii nu vor participa sub nicio formă la alegerea preşedintelui, chiar dacă pentru această funcţie va fi propus însuşi Vladimir Voronin. În acest caz, unicul obiectiv al comuniştilor va fi organizarea alegerilor anticipate şi revenirea lor necondiţionată la guvernare. Dacă comuniştii nu vor participa la votarea preşedintelui, alegerile anticipate vor avea loc peste un an de zile, perspectivele partidelor din Alianţă devenind tot mai ceţoase şi problematice. Dimpotrivă, din perspectiva unui asemenea scenariu, şansele revanşei PCRM devin extrem de mari, căci partidele din Alianţă în doi ani nu au oferit mai nimic societăţii în afară de spectacole de prost gust, certuri, ambiţii, mofturi şi majorări de preţuri pe toate liniile.
În situaţia dată, este o chestiune de responsabilitate politică comună a partidelor democratice de a nu le ceda comuniştilor Primăria Chişinăului. În acest context, nu putem neglija unele zvonuri care circulă în mediile politice şi jurnalistice de la Chişinău – e vorba despre o posibilă înţelegere între Filat şi Voronin care prevede înaintarea de către PLDM a unui candidat necunoscut, fără şanse de câştig, al cărui scop ar fi doar să bată în Chirtoacă pentru a-i asigura lui Dodon victoria din turul întâi. E bine cunoscută ura lui Filat faţă de Chirtoacă şi frustrările acestuia pentru faptul că a pierdut în faţa lui Chirtoacă în 2007, aceasta însă nu ar trebui sa-i întunece minţile liderului liberal-democrat, fiindcă victoria lui Dodon la Chişinău ar putea deveni un Waterloo pentru toate partidele din Alianţă, măcinată de ura reciprocă dintre liderii ei. Acel care va accepta un asemenea târg cu comuniştii va trebui să-şi asume responsabilitatea morală şi politică (în faţa Europei şi a propriului popor) pentru revenirea comuniştilor la guvernare, şi nu doar în Chişinău, dar şi în toată Moldova.
… Istoria AIE se aseamănă uluitor de mult cu istoria ADR. Să nu uităm că victoria comuniştilor din 2001 a fost asigurată de victoria în alegerile locale din 1999, la fel cum înfrângerea din 2009 s-a datorat înfrângerii în alegerile locale din 2007. În 2001 comuniştii au luat puterea pentru opt ani. De data aceasta, din cauza mofturilor şi frustrărilor unor politicieni, ar putea s-o ia pentru 12 ani. Cine nu învaţă din greşelile istoriei riscă să le repete. Să nu uitam nici pentru o clipă de acest lucru. Să ţinem cont de faptul că astăzi niciun partid, în afară de PL, nu poate înainta un candidat capabil să-l învingă pe I. Dodon. Dacă Chirtoacă este un asemenea candidat vom discuta într-un articol aparte. Nu au un asemenea candidat nici PD, nici PLDM. Singurul candidat din PD care ar putea să se bată cu Igor Dodon ar fi Marian Lupu. În PLDM, din aceeaşi „categorie de greutate” cu Dodon e Filat, singurul care ar putea să-i facă în mod real concurenţă lui Dodon. Nici Lupu însă şi nici Filat nu vor accepta să candideze pentru funcţia de primar al capitalei. Care-i SOLUŢIA? Evident, singura soluţie e un candidat unic din partea partidelor democratice. Cine este acesta? Acel care are şanse să-l bata pe Dodon… Cine e de acord cu o asemenea soluţie? Nimeni, cu excepţia lui Ghimpu, dar cu condiţia ca acest candidat unic să fie… Chirtoacă.
Sursa: Timpul
