Apropierea alegerilor parlamentare din Republica Moldova generează o tendință de exercitare a unor presiuni din partea politicienilor asupra jurnaliștilor și a instituțiilor de presă.
Încercarea de transformare a organelor mass-media în ring electoral s-a remarcat și în următorul caz, pe care redacția InfoPrut îl deplânge și în legătură cu care trage un semnal de alarmă. Astfel, în urma publicării în urmă cu câteva ore a articolului ,,Corman: Ponta a păcălit electoratul din Republica Moldova cu Unirea”, am fost sunată de către o doamnă care s-a recomandat drept ,,Svetlana Ursu, de la Parlamentul Republicii Moldova”. ,,Știți de ce vă sun, nu?”, m-a întrebat doamna Ursu în primă instanță. I-am replicat că nu am idee, mai cu seamă că în acel moment întrerupeam o întâlnire care se desfășura la Academia Română, pe marginea tezelor de doctorat ale mai multor bursieri din cadrul acestei instituții. Doamna Ursu a fost amabilă și a încercat să îmi amintească. ,,Vă sun cu privire la articolul publicat despre președintele Parlamentului Republicii Moldova”. Mi-am manifestat cu promptitudine nedumerirea, ,,Nu a declarat domnul Corman ce scrie în titlu, mințiți și titlul trebuie modificat”. ,,Ca de la jurnalist la jurnalist” și ,,ca de la funcționar care își face treaba la jurnalist”, de la etapa de rugăminți până la cea de solicitare autoritară de transformare a titlului nu s-au scurs multe minute (în schimb, am auzit un intermezzo: ,,Slavă Domnului că nu v-au mai preluat și alții!”). ,,Scoateți <<Corman>> din titlu și lăsați <<Ponta a păcălit electoratul din Republica Moldova cu Unirea>>”, mi-a mai indicat persoana care s-a dovedit a fi șefa Direcţiei comunicare şi relaţii publice din Parlamentul de la Chișinău. ,,Vă oferim drept la replică, bineînțeles”, am asigurat-o, ,,Nu ne trebuie drept la replică”, a refuzat, ,,Noi nu vom modifica un titlu doar pentru că o cereți dumneavoastră telefonic sau în alt mod. În plus, nu intervin, ca redactor-șef, prin cenzură, în munca jurnaliștilor din redacție”, mă uimea insistența doamnei Ursu de a continua conversația, ,,Deci, care este concluzia?”, și-a pierdut răbdarea, ,,Să îmi spuneți dumneavoastră. Titlul rămâne. Și pe noi ne-a uimit poziția domnului Corman în raport cu partenerul său pe linie de doctrină politică de la București”, am zis, ,,Eu nu sunt membru de partid, sunt un funcționar care își face treaba”, și-a actualizat statutul și mi-a urat ceva ce nu am mai înțeles, înainte ca tonul sec din receptor să tragă cortina dialogului dintre Parlament și o instituție de presă, singura din România care abordează în exclusivitate subiectul Republica Moldova, în ansamblul de probleme sociale, economice, politice și culturale ale realităților din stânga Prutului.
Primul gând mi-a zburat către HIDE PARK și raportarea regimului comunist (2001-2009) la presă. Al doilea gând s-a îndreptat spre aprilie 2009, când tinerii au reușit să spargă geamurile comunismului și să aducă la putere, unii chiar cu prețul vieții, o guvernare democrată, ,,pro-europeană”. Al treilea gând a vizat condiția jurnalistului, care potrivit lui Bourdieu, este une misère de condition. Al patrulea gând s-a rățoit către prezența epuizată a interlocutorului: ,,De unde au făcut rost de numărul meu de telefon?”.
Democratizarea nu este posibilă fără libertatea presei, iar Republica Moldova șchiopătează în drumul ei spre… 30 noiembrie.
