Microfonul 2. Microfonul 3. Microfonul 1. Marian Lupu cu fruntea în palmă, la cel mai înalt pupitru. Coadă de „anchetatori” la mică distanţă de el, ghiduşă alinierea, spirite entuziaste, pregătite de localele din iunie (,,repetitio mater studiorum est”). În faţa „clasei” au răspuns ca la chimie sau fizică trei dintre cei mai evazivi „elevi”, cu scuze ceva mai elaborate decât acelea cu animalul de companie care papă teme la cină: procurorul general Valeriu Zubco, ministrul Afacerilor Interne Alexei Roibu şi directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate Gheorghe Mihai. Mai mult primii doi, aproape deloc cel de-al treilea. Cred că oricine s-ar fi aflat în situaţia de a fi „interpelat” de către deputaţi pe seama protestelor din aprilie 2009, s-ar fi confruntat cu aceeaşi puzderie de întrebări care au frământat oameni de rând (de exemplu, protestatari şi părinţi de protestatari), analişti, politicieni, forţe de ordine, structuri stataliste şi suprastatale, din stânga, din dreapta, pentru sau contra ceva, în amarul stil contemporan (re)cunoscut de Moldova. Aveau ei nevoie – parlamentarii – să discute despre evenimentele de acum doi ani, aşa, laolaltă, cum nu au reuşit până în prezent din cauza deselor runde de alegeri şi a unei lejere comodităţi date de siguranţa că ceea ce este de aflat nu se va afla.
Parlamentarii au organizat ieri un show-off. Şi la ora 16:00 eram cam 6800 de persoane care urmăream spectacolul pe Privesc.eu. V-aş zice că a fost un pic obositor, nu am avut translator şi am reţinut mai multe răspunsuri decât întrebări. Pentru că cei mai mulţi deputaţi din „fracţia PKRM” nu cunoşteau, se pare, limba de stat, cea română, conform Declaraţiei de Independenţă. Mi-am imaginat pentru un minut cum ar fi percepute discursuri în limba maghiară în Parlamentul de la Bucureşti.
Alex Cozer, într-o postare pe blogul său, îi numea ,,bufoni” pe cei trei responsabili de elucidarea necunoscutelor din dosarul ,,7 aprilie”, chemaţi ieri în „instanţa” Legislativului Republicii Moldova. Ce rol joacă, atunci, Gurbulea, Papuc şi Reşetnicov? Reşetnicov, atât de vocal în faţa unui microfon, atât de tăcut în zilele când s-a dat în vileag povestea „răpirii” sale… Oare nu ar trebui expuse public şi aceste trei personaje care prin acţiunile lor mijlocite au produs dezordine şi durere? Care i-au dislocat rinichii unui student de la Universitatea Tehnică? Şi au dezbrăcat tinere într-un comisariat de poliţie? Au pus la dispoziţie pietre, bolovani cu care protestatarii au putut arunca, în ,,geamurile regimului”, cum îmi mărturisea un activist din Chişinău…? Şi au privit o mamă căzând în genunchi, cerând să afle unde este reţinut fiul ei şi pentru câte zile, cu câţi alţii într-o celulă, pentru ce delict… ? Indirect, repet. Pentru că aşa le-a fost ordonat.
Mi-aş dori ca înainte de a trage la răspundere pe cei responsabili în prezent de clarificarea evenimentelor din aprilie 2009, să fie condamnaţi cei în vremea cărora s-au produs acestea…
P.S. PLDM mi-a părut în opoziţie.
Foto: Adevărul.ro
