Frână, stimabili, opriţi locomotiva panicii incontrolabile, că n-au căştigat pro-ruşii scrutinul parlamentar din Rep. Moldova! Mai exact, nu s-a schimbat mai nimic în Parlament: partidele pro-europene sunt pe aceeaşi poziţie fragilă de creare a unei majorităţi, iar partidele pro-ruse stau pe aceleaşi nisipuri mişcătoare, de unde, ca şi până acum, le vor băga beţe-n roate celorlalţi – desigur, şi cu avântul considerabil din partea unor blatişti notorii travestiţi în susţinători ai direcţiei UE.
Evident, un asemenea rezultat nu este deloc îmbucurător şi relaxant pentru acea parte a populaţiei înspăimântată de ideea unei reîntoarceri la debandada satelitizării pe linia Kremlin. Însă cel care iese cel mai şifonat psihic din urma acestor alegeri cred că este eternul dinozaur sovietic Vladimir Voronin, liderul PCRM. În ce sens? Victoria Partidului Socialiştilor al lui Igor Dodon, „fiul rătăcitor” plecat din PCRM agasat de lanţurile cu care Voronin se legase de şefia comuniştilor, poate genera următorul scenariu: cu Voronin la manete, e greu de crezut că PCRM şi Partidul Socialiştilor vor face o alianţă de guvernare; însă cum ar fi dacă, de pildă, acum, că, în „rasa” din care fac parte cele două forţe politice, Partidul Socialiştilor a zdrobit PCRM-ul, Voronin ar fi mazilit printr-un bestiar intern de la conducerea partidului, pentru ca socialiştii şi comuniştii să se alieze? Putem merge şi mai departe cu speculaţia: Partidul Socialiştilor înghite PCRM. Unu la mână…
Doi la mână: Rusia jubilează, banii pompaţi la greu în capitalul politic al lui Dodon s-au dovedit, iată, a fi o investiţie bună, încruntatul socialist şi procesoman anti-societate civilă şi-a făcut treaba cu brio în numele păpuşarilor săi.
Trei la mână: trio-ul „feroce” european – Iurie Leancă, Marian Lupu şi Vlad Filat – şi-a dat cu firma în cap, suferind de sindromul Weimar: căţărarea lui Dodon pe muntele de voturi este şi produsul indiferenţei politice crase a celor trei, care au subestimat, cu somnolenţă abisală, capacitatea de creştere a socialistului, lăsându-l să se lăfăie într-un spaţiu de manevră extrem de larg, căci – se ştie, însă numai ei nu par a pricepe treaba asta – că nimic nu este mai avantajos unui animal politic (iar Dodon este un animal politic de manual) decât apatia strategică a altui animal politic. Deci, dacă Leancă, Marian Lupu şi Filat vor să arunce la ora bilanţului cu piatra în cineva, ar putea începe cu propriile lor reflexii în oglindă.
Patru la mână – pentru românii din Țară: asta cu daţi-ne banii înapoi nu este placa potrivită acum, după rezultatul voturilor, că doar n-aţi investit în cai de curse sau în maşini de spălat, ci într-un mediu politic teribil de problematic, într-o populaţie cu sechele istorice greu de depăşit, mult mai greu de depăşit decât ale noastre, dar care, totuşi, a înregistrat câteva progrese notabile în ultimii ani, iar asta chiar nu se cade să fie încondeiat cu una, cu două, după cum bate vântul nevrozei spectatoare.