Republica Moldova este una dintre cele mai sărace state din fosta Uniune Sovietică. Însă în egală măsură, direcţia politică pro-europeană pe care a adoptat-o este mai accentuată decât în orice altă fostă republică sovietică, exceptând ţările baltice. Însă alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie arată un electorat divizat: o parte din cetăţeni îmbrăţişează conceptul de unitate europeană, iar alta s-ar îndrepta mai degrabă către o uniune economică subordonată Rusiei.
Alegerile din statul ex-sovietic, planificate pentru data de 30 noiembrie, au marcat una din primele etape în care se va decide dacă vechiul stat românesc va urma calea unei integrări europene, în pofida Rusiei, sau lucrurile vor stagna. Trebuie menţionat faptul că de un scenariu asemănător s-a izbit şi Ucraina, un singur eveniment ce s-a derulat într-o singură zi aprinzând „butoiul de pulbere” al EuroMaidanului.
Cursul urmat de alianța politică formată din cele trei partide pentru Integrare Europeană, la putere din 2009, a câștigat teren în Republica Moldova, un stat fără ieșire la mare de 3,5 milioane de locuitori, mărginită de Ucraina și de România, țară membră a Uniunii Europene. Însă această consolidare a partidelor pro-europene este o sabie cu două tăişuri pentru Republica Moldova, atrăgând asupra sa o interdicție asupra importurilor de legume, vinuri și carne de către Rusia, ţară ce reprezintă la rândul său cel mai mare furnizor de energie, de care fie că ne place sau nu, Chişinăul are încă nevoie.
Coaliţia partidelor de centru-dreapta reprezintă vocea Republicii Moldova către Europa. Însă dezamăgirea venită odată cu eşecul combaterii corupţiei, precum şi a rivalităţii dintre liderii săi, imprimă nostalgie în sufletele unui procent mare din electorat, lucru dedus în urma rezultatelor de duminică.
Este de la sine înţeles faptul că liderii de la Chişinău vor face tot posibilul să menţină traseul către Europa şi către democraţia pe care au îndrumat statul, cu toate piedicile vechiului sistem comunist ce se resimte şi astăzi.
Argumentul folosit de către socialişti[1] este acela că un curs puternic pro-european va lipsi Republica Moldova de un aliat puternic şi stabil, anume Federaţia Rusă, care poate oferi o aprovizionare abundentă cu resurse ieftine de gaze. Trebuie menţionat că tabloul în care se încadrează Republica Moldova în momentul de faţă este unul asemănător Ucrainei de acum fix un an de zile, în care un singur pact de (ne)asociere urma să îi decidă soarta. Ucraina a ajuns în cele din urmă la război civil. Întrebarea este ce se va întâmpla cu Republica Moldova, dincolo de discuţiile la nivel teoretic privind o asociere ori cu UE, ori cu Uniunea Vamală Eurasiatică.
Cu toate că socialiştii caută acum o asociere în orice coaliţie politică pentru a câştiga teren, există suficient de multe voci care susţin că acordul de asociere cu UE deja ratificat, laolaltă cu sistemul de ridicare a vizelor pentru cetăţenii Republicii de a călători în Europa prin România reprezintă un început de drum ce va conduce, în mod inevitabil, la o integrare europeană completă.
Din punct de vedere geopolitic, există un motiv pentru care Rusia nu acţionează (încă) în Republica Moldova la fel de violent precum în Ucraina. Graniţele micului stat ex-românesc se află la o distanţă de aproximativ 800 de kilometri de cele ale Rusiei, iar spre deosebire de Ucraina, conducerea de la Chişinău nu a manifestat până la ora actuală niciun interes de a fi şi membru NATO, alianţă condusă preponderent de către SUA, odată cu aderarea la UE.
Cu un buget pentru apărare nesemnificativ, în acest mod nu se arată nicio intenţie de a folosi forţa pentru a recupera Transnistria, enclavă separatistă sprijinită de către Moscova, care a atras comparații cu „republicile populare” recent proclamate în urma războiului separatist din estul Ucrainei. Însă apariţia „omuleţilor verzi” în estul Republicii Moldova reprezintă un adevărat semnal de alarmă pentru Chişinău, Bucureşti, Bruxelles şi Washington deoarece este un indicator că scenariul divizării Ucrainei se poate repeta în orice moment. Iar dacă astăzi, victimă a Kremlinului este Republica Moldova, mâine poate fi oricare stat din Alianţa Nord-Atlantică, în special ţările baltice.
Din punct de vedere strategic pentru România, astfel de evoluţii ar putea reprezenta provocări pentru UE și NATO – tipurile de provocări pe care nicio organizație din Vest în prezent nu pare pregătită să le accepte. Astfel, ziua de 30 noiembrie poate reprezenta fitilul unor demonstraţii pentru dezintegrare teritorială, mult aşteptată de către Moscova. Iar o escaladare a lucrurilor la graniţa cu ţara noastră este lipsită de orice beneficiu, conflictele provocând întotdeauna medii de dezvoltare a afacerilor lipsite de stabilitate. Iar această instabilitate poate împresura întreaga regiune estică a Europei, iar în mod indirect, întregul continent.
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1] Declaraţia lui Igor Dodon, preşedintele Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, articol publicat în UNIMEDIA în data de 27.11.2014 link: http://unimedia.info/comunicate/declaratia-lui-igor-dodon-presedintele-partidului-socialistilor-din-republica-moldova-6480.html accesat în data de 3.12.2014
