Ruşii din R. Moldova, beneficiind de regimul democratic din această ţară, dar şi de inexplicabila indiferenţă a actualei guvernări faţă de securitatea acestui stat – la asta mă voi referi mai la vale -, continuă să-şi „marcheze teritoriile”, „spaţiul vital”. Şi anul acesta, activiştii aşa-zisei Ligi a tineretului rus din Moldova te opresc în stradă şi îţi prind la piept simbolul rusesc al zilei de 9 mai – panglica Sf. Gheorghe. „Noi suntem urmaşii Marii Victorii” – astfel se recomandă aceşti „tineri ruşi”, îmbrăcaţi în maiouri albe şi cu chipiuri verzi, ca cele ale soldaţilor sovietici… Uniforma contează mult – toate „mişcările” din toate timpurile au mizat pe uniformă…
Nu e niciun secret: Liga tineretului rus e „braţul ideologic” al Rusiei, activiştii ei fiind plătiţi, ca lucrătorii cu ziua, presupun, de chiar Ambasada Rusiei de la Chişinău. Rusia nu se schimbă! În Rusia se schimbă regimurile şi preşedinţii, denumirile doctrinelor, dar spiritul imperial – nu. Ce deosebire există între „doctrina Brejnev” şi „doctrina Putin”? Niciuna. Ruşii nu au renunţat nici azi la conceptul despre „suveranitatea limitată a ţărilor frăţeşti”. Chiar dacă „lagărul socialist” nu mai există de 20 de ani, ruşii au grijă ca nu cumva fostele „republici unionale” să-şi permită prea multă… suveranitate. În unele foste republici nu le merge deloc, în altele – mai puţin, la noi însă ruşii continuă să fie la ei acasă.
Nu-mi imaginez ca vreo „ligă a tineretului german” să activeze, de exemplu, pe teritoriul Rusiei suverane şi să le amintească ruşilor că Germania fascistă i-a eliberat de comunişti. Noi, moldovenii, românii basarabeni, avem o istorie dramatică, noi vedem altfel decât ruşii cel de-al Doilea Război Mondial – ceea ce pentru unii a fost „eliberare”, pentru noi a fost „ocupaţie”. Ruşii, ca naţiune învingătoare în acest război, ar trebui să dea dovadă de o anumită generozitate, proprie celor mari şi puternici, să ne respecte dreptul la istorie, la percepţia noastră a istoriei. Ei însă îşi permit la noi ceea ce nu le permit alţii în alte părţi. Nu cred că vreo „ligă a tineretului rus” împarte azi panglica Sf. Gheorghe pe piaţa centrală din Varşovia, Tallinn sau Berlin… Acolo nu se poate. La noi se poate. La noi totul se poate. La noi, politica acestei ţări nu o face guvernul, ci Ambasada Rusiei, tonul în Chişinău nu-l dă primarul Chirtoacă, ci liderul Ligii tineretului rus, Igor Tuleanţev. Filat se crede mare şi tare, dar chiar sub nasul lui, lângă Arcul de Triumf, emisarii altui stat îi demonstrează cine de fapt e stăpânul adevărat al acestei ţărişoare. Anul acesta, partizanii lui Tuleanţev vor împărţi „un număr de panglici aproape dublu, comparativ cu anul trecut”, Tuleanţev fiind sigur că cetăţenii moldoveni îşi exprimă astfel recunoştinţa faţă de Rusia, care „ne-a eliberat de fascişti”. Nici Chirtoacă, şeful oraşului, nici Filat, premierul, nu au avut inspiraţia să telefoneze la Academie şi să-l întrebe pe preşedintele Duca ce cred istoricii noştri (nu cei ruşi!) despre această „eliberare de fascişti”. Tuleanţev n-a dorit să spună presei cine susţine cu bani organizarea unor asemenea manifestări. „Panglicile le-au donat mai multe organizaţii caritabile din Rusia, iar banii pentru campanie sunt din buzunarul membrilor ligii”, a spus el. Oare în R. Moldova nu există nicio organizaţie serioasă care are competenţa şi datoria să verifice de unde vin aceşti bani? Când e vorba despre nişte modeste finanţări de proiecte româneşti în R. Moldova, asemenea organizaţii se găsesc şi verifică cu mult zel…
Analistul politic Oazu Nantoi are dreptate când afirmă că „Liga tineretului rus încearcă prin aceste acţiuni să reanimeze spiritele de baricadă în societatea moldovenească şi, totodată, să promoveze pe teritoriul R. Moldova simbolica, istoria, mentalitatea şi valorile unui alt stat – Rusia”. Cine, ne întrebăm noi, trebuie să aibă grijă ca alt stat să nu-şi promoveze pe teritoriul ţării noastre simbolica, mentalitatea şi valorile lui? În primul rând, guvernul. Din păcate, guvernul nostru se ocupă cu ce vrei numai nu cu asigurarea securităţii propriei ţări. „O problemă a statului nostru – continuă, pe bună dreptate, O. Nantoi – este lipsa unei strategii funcţionale de integrare a minorităţilor, din care cauză aceşti tineri, care nici nu ţin minte ce a însemnat URSS, continuă să fie un corp străin în societatea noastră, iar de această ocazie profită unele forţe din exterior”.
Ce altfel de patimi poate provoca într-un „sat fără câini” acest „corp străin” în Săptămâna Patimilor decât patimi imperiale? Mai are rost să întreb cine-i vinovat?
Sursa: Timpul
