30 noiembrie, zi memorială pentru Republica Moldova, dată la care cetăţenii au mers la urne pentru a decide, practic, direcţia spre care va înainta statul – o direcţie pro-europeană sau una eurasiatică (extrema stângă fiind reprezentată de Partidul Socialiştilor al lui Igor Dodon), existând totodată şi posibilitatea unei direcţii bivectoriale, precum partidul prezidat de Vladimir Voronin.
Astăzi, deşi în urma alegerilor, cetăţenii au optat în majoritate către un drum european, influenţele negative ale Rusiei prin intermediul unei propagande agresive la nivel mediatic (posturi de radio şi TV) şi educaţional (în R.M. există puţine cărţi în limba română, majoritatea sunt în rusă) au lăsat o amprentă usturătoare, fiind posibilă formarea unei opoziţii anti-democraţie suficient de puternică pentru a bloca în viitor legi ce ar fi în beneficiul cetăţeanului.
Rusia a deţinut pârghii de control la nivel politic nu doar prin partidul lui Igor Dodon, exemplu în acest sens fiind şi cel al „omului de afaceri” Renato Usatîi, personaj extrem de controversat pe scena politică de la Chişinău, implicat în afaceri ce depăşesc sfera legalităţii, fiind binecunoscute în acest sens „legăturile antagoniste” cu omul de afaceri rus Gherman Gorbunţov. Partidul lui Renato Usatîi, Patria, promova trei mesaje în campania de dinainte de alegeri: în primul rând, se poziţiona vehement împotriva Uniunii Europene şi milita pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Eurasiatică. În al doilea rând, împotriva partidului condus de Voronin, cu scopul de a acapara şi de a consolida laolaltă, într-o singură voce, întregul leadership al Comuniştilor, pentru a accede în Parlament. Iar în al treilea rând, împotriva liberal-democratului Vlad Filat[1], cunoscut la rândul său pentru practicile sale nedemocratice.
Însă prin intermediul mass-media, Partidul Liberal Democrat a scos la lumină toate atacurile şi mecanismele pe care Usatîi le utiliza împotriva lui Vlad Filat[2]. Iar un rol binemeritat în tot acest proces îl deţine şi Uniunea Europeană, care deşi nu s-a implicat direct în sensul de a influenţa populaţia să voteze într-o direcţie sau alta (spre deosebire de Federaţia Rusă), organismele europene au militat pentru o transparenţă a votului şi a modului în care s-a organizat scrutinul.
Este drept, Uniunea Europeană a salutat consolidarea legăturilor dintre Partidul Democrat, prezidat de Vlad Plahotniuc şi liberal-democraţii lui Filat, însă toate acestea pentru a se forma o opoziţie la partidele care militau către o direcţie comunistă sau, mai bine zis, către Rusia. Poate că a sosit momentul ca Republica Moldova să aibă şansa de a alege calea către democraţie, fenomen ce încă este îngreunat de implicarea tacită a Moscovei în politica internă a statului de la Est de Prut.
Coaliţia pro-europeană a guvernat în Republica Moldova din 2009 până în prezent. În toată această perioadă, cele trei partide şi-au negociat acordurile de împărţire a puterii, distribuirea şi redistribuirea de posturi guvernamentale. Însă la Chişinău, luptele politice marcate de interese personale au fost sesizate în mediul internaţional. Implicarea Rusiei în destabilizarea statelor din regiune utilizând, pe de-o parte scenariul separatismului pe criterii etnice, iar pe de alta, a partidelor influente, s-a putut vedea atât la Kiev, prin Viktor Ianukovici şi acoliţii săi, cât şi la Chişinău, prin nume marcante din sfera politică.
În cadrul celor trei partide pro-europene, Partidul Liberal – Democrat s-a bucurat de un sprijin mai mare din partea electoratului decât Partidul Democrat. Partidul lui Plahotniuc nu a avut un electorat pro-occidental în sensul în care l-a avut cel al lui Vlad Filat şi al prim-ministrului Iurie Leancă, însă s-a plasat la doar câteva procente distanţă. În schimb, partidul pro-român prezidat de Mihai Ghimpu a fost imun la fluctuaţii politice, care deşi a înregistrat un procent de sub 10%[3], s-a menţinut în aceeaşi parametri ca la alegerile trecute, ceea ce dovedeşte că deţine un electorat stabil. Posibilitatea formării unei alianţe pro-europene a fost benefică statului deoarece era previzibil faptul că partidele controlate de Moscova vor forma, la rândul lor, o alianţă care să militeze pentru Est.
Pe baza rezultatelor scrutinului, Plahotniuc deţine o poziţie în care poate avea dreptul la o cotă mai mare de putere. Însă liberal-democraţii încă au dreptul la a-şi susţine actualul prim-ministru.
Deşi coaliţia pro-europeană se află la putere, pericolul blocării unor legi ce ar fi benefice statului este destul de mare, opoziţia fiind în totalitate formată dintr-o alianţă pro-Moscova, formată din oligarhi a căror dorinţă pentru putere poate ştirbi interesul statului. În ceea ce priveşte această alianţă, Partidul Comunist ar putea fi co-optat pentru a forma o nouă majoritate parlamentară. Alegerile ce au avut loc au slăbit iremediabil comuniştii, problema însă persistă deoarece aceştia încă deţin 21 de locuri în parlament. Pericolul de modificare a Constituţiei în 2015 este prezent din cauza unei posibile înţelegeri cu Comuniştii. Acest lucru ar necesita 68 de mandate în parlamentul de 101 locuri, sau pentru a propune şeful statului, 62.Însă pentru moment, imposibilitatea acestora de a aduna o majoritate parlamentară pentru modificarea Constituţiei şi alegerea preşedintelui salvează Republica Moldova de la o posibilă criză constituţională sau politică.
Coaliţia pro-europeană aflată acum la putere, pentru a facilita traseul statului către Uniunea Europeană, trebuie să lupte pentru îndeplinirea unor obiective ce încă sunt greu de atins la Chişinău, din cauza corupţiei şi a oligarhilor puternici care reprezintă interesele Moscovei, dar şi a lui Filat şi Leancă, ale căror măsuri de nenumărate ori se plasează în defavoarea consolidării democraţiei. Printre măsurile ce trebuiesc adoptate, fac parte şi negocierile dintre partide în ceea ce priveşte distribuirea posturilor guvernamentale care va avea loc în prezența oficialilor Uniunii Europene și cu transparență publică.
Mai mult, Uniunea Europeană încurajează partidele ca procesul de selecţie al viitorilor lideri ai instituţiilor de aplicare a legii să se efectueze în baza unor competenţe legale, şi nu pe criterii politice. Bruxelles-ul ar putea trimite o misiune de tip EULEX pentru a asista reforma sistemului judiciar și de aplicare a legii instituțiilor din Republica Moldova.
Dincolo de toate acestea, provocarea cea mai mare la adresa coaliţiei pro-europene constă în necesitatea dezvoltării unui concept de securitate a informaţiilor pentru a atenua hegemonia rusă din mass-media. Procesul este unul cu numeroase impedimente, având în vedere că majoritatea posturilor de televiziune sunt în limba rusă. De altfel, presa locală este tot în limba rusă, canalele media din mediul online ce prezintă ştirile în limba română sau engleză fiind puţine la număr.
Într-un atare context, trebuie înţeleasă şi percepţia cetăţenilor care au votat în cadrul ultimelor scrutine în favoarea aderării la Uniunea Vamală. Amestecul populaţiilor din era stalinistă, urmată de propagande ruseşti agresive a diluat identitatea culturală a teritoriului de la Est de Prut, ai cărui locuitori, din punct de vedere istoric, fac parte din poporul român. În pofida numeroaselor încercări ale Rusiei de a dezrădăcina teritoriul de la Est de Prut de trecutul său, astăzi limba română este limba oficială a statului, iar într-un fel sau altul, identitatea culturală originală se păstrează în oarecare măsură (anumite simboluri naţionale precum Ştefan cel Mare sau Mihai Eminescu încă sunt vizibile).
Prin urmare, sarcina partidelor pro-europene nu este deloc uşoară. Pentru România, o apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană, din punct de vedere instituţional, ar fi benefică. În primul rând, astfel s-ar înlesni posibilitatea de comerţ cu statul vecin. Anumite bariere instituţionale ar fi astfel automat înlăturate.
În al doilea rând, având la est un vecin membru al familiei europene, ameninţările din partea Federaţiei Ruse la adresa securităţii naţionale a României vor fi diminuate. Ţara noastră, membră NATO, beneficiază de acest scut împotriva fostului imperiu de la răsărit al cărui lideri nu sunt capabili să înţeleagă faptul că agresiunile de tip Ev Mediu nu îşi mai au locul în secolul XXI, iar promovarea unor politici de încălcare a suveranităţii altor state stârneşte sancţiuni distrugătoare împotriva sa.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, apropierea de UE îi va garanta un sprijin consistent împotriva posibilelor agresiuni ce vin din partea Moscovei şi a consolidării democraţiei. La rândul său, Rusia uzitează toate armele posibile pentru a îşi păstra sferele de influenţă din perioada sovietică. Astfel, încercările actualei puteri de la Chişinău de a consolida instituţiile statului şi de a urma un drum democratic european pot fi sabotate de către oligarhii-marionetă ai Kremlinului, precum Igor Dodon, Renato Usatîi şi mulţi alţii. Lipsa experienţei ca stat a Republicii Moldova o face vulnerabilă în faţa unor asemenea ameninţări, iar Moscova pune presiuni din interiorul statului, nu din exterior, prin încurajarea separatismului în Transnistria şi Găgăuzia, pe de-o parte, iar pe de alta, prin promovarea indirectă a unor oligarhi ce încearcă să acapareze puterea politică de la Chişinău.
Astfel, este de datoria Uniunii Europene şi a României să încurajeze Republica Moldova pentru a parcurge un drum european şi a avea posibilitatea, la un moment dat, să adere la Uniune alături de celelalte 28 de state membre.
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
[1] Socor, Vladimir, Inside Moldova’s Governing Coalition After the Elections (Part Three), publicat în Jamestown Foundation la data de 9.12.2014 link: http://www.jamestown.org/single/?tx_ttnews%5Bswords%5D=8fd5893941d69d0be3f378576261ae3e&tx_ttnews%5Bany_of_the_words%5D=moldova&tx_ttnews%5Btt_news%5D=43183&tx_ttnews%5BbackPid%5D=7&cHash=0d8931fb9905277c622f844378a5b48f#.VJAi2tKsWSo accesat în data de 12.12.2014
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
