Nu mulţi sunt primarii din România – aproape că nu pot fi număraţi nici măcar pe degetele de la o mână – care să se poată lăuda cu o cotă atât de mare în potenţial de personaj literar sau de film, precum primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Se înţelege, prin urmare, că tentaţia portretistică în faţa unui asemenea edil este extrem de ademenitoare.
Scena politică din Republica Moldova poate fi de multe ori o veritabilă groapă cu lei, chiar dacă, susţin mulţi analişti, nu excelează la capitolul aşa-ziselor „subtilităţi ofensive” din Zoon Politikon-ul politicii dâmboviţene, de pildă. Cu toate astea, este oarecum inevitabil ca, prin contrast cu restul politicienilor de la Chişinău, Dorin Chirtoacă să nu suscite, prin poziţiile sale publice şi prin tot soiul de declaraţii atipice, diverse comparaţii cinematografice. Prima şi, credem noi, cea mai nimerită matriţă de personaj cinematografic care pare a i se potrivi ca o mănuşă lui Dorin Chirtoacă este cea a violonistului Francois Perrin, interpretat de Pierre Richard în celebrul film din 1972 al regizorului francez Yves Robert – „Marele blond cu un pantof negru”. Chirtoacă nu poartă un pantof roşcat-maro şi unul negru şi nici nu îl confundă politicienii sau angajaţii săi cu un agent secret, cum este cazul lui Francois Perrin în comedia lui Yves Robert, dar s-ar putea, totuşi, încadra în semnul „karmic” al violonistului distrat: pare a nimeri mai tot timpul în situaţii de tipul omul-nepotrivit-la-locul-nepotrivit.
De exemplu, în această vară. Pe 2 iulie, seara, Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dorin Chirtoacă consumă un pahar de bere şi urmăreşte proiecţia filmului istoric „Ştefan cel Mare”. Ce se întâmplă după aceea? Ceva decupat parcă dintr-un film noir sovietic. Într-o însemnare pe Facebook, Chirtoacă povesteşte că în acea noapte, aflându-se la bordul automobilului său, ar fi fost urmărit, în jurul orelor 22.00, de către două maşini civile şi două echipaje de poliţie cu un automat Kalaşnikov în dotare. „Automobilul meu a fost blocat în trafic de către o mașină civilă, între timp apropiindu-se și un echipaj INP, după care o persoană necunoscută, cu o camera de luat vederi în mână aproape ca urcă pe capota mașinii, adresându-se ofensator și acuzându-ma că aș fi condus automobilul în stare de ebrietate. Am ieșit din mașină și am observat că mașina pe care o conduceam este încadrată de alte două, din care au ieșit circa 4 persoane dintre care cel puțin 2 în uniformă de poliție, unul dintre ei având asupra sa un automat de tip Kalaşnikov”, scria la acea dată pe Facebook primarul Chişinăului, adăugând că fusese victima unui abuz. “Totul, inclusiv testarea alcoolemiei a fost intens filmată de persoana îmbrăcată în civil care anterior blocase automobilul în care mă aflam. Agentul de poliție, care efectua alcooltestul și care pretindea că nu are nici o legătură cu respectivul civil și că echipajul INP (Inspectoratul Naţional de Patrulare, n.r.) mă căuta în trafic în baza unui apel 902, în mod foarte straniu, după ce am suflat în fiolă, polițistul a îndreptat ecranul alcooltestului direct spre obiectivul camerei necunoscutului civil aflat la distanţa de mai puțin de 1 metru. Rezultatul alcooltestului a fost 0,00 mg/L, moment în care nimeni nu a avut nici o replică”, mai nota Chirtoacă.
O altă scenă ne trimite în iarna lui 2011. Potop de zăpadă, utilajele de deszăpezire lucrează de zor la lumina stâlpilor. Adept al ideii că funcţionarii publici ar trebui să dea exemplu cetăţenilor şi să cureţe aleile din faţa instituţiilor cu lopata, Dorin Chirtoacă se urcă la volanul unei autospeciale şi începe să se lupte vitejeşte cu nămeţii din Chişinău. Urmarea? O amendă de 1.000 de lei moldoveneşti. Motivul? Primarul Chişinăului nu avea categoria necesară în permis ca să conducă un utilaj de deszăpezire. Altfel spus, un gest lăudabil se transformă într-un portofel deprimat.
Chirtoacă şi fascinaţia pentru utilaje
Şi pentru că tot suntem la capitolul utilaje, n-avem cum să nu aducem în discuţie autospeciala Bronto Skylift pentru reparaţii „cereşti”, achiziţionată recent de primăria Chişinăului pentru intervenţii la înălţime şi stingerea incendiilor. Despre Bronto Skylift aflăm de pe site-ul Primăriei că are unica platformă acceptată de Agenţia Spaţială NASA şi că „este primul utilaj din Chişinău şi, în general, din Republica Moldova, cu care se poate interveni până la înălţimea de 70 de metri”. Bineînţeles, odată achiziţionată maşina de intervenţie nord-americană, a urmat un exerciţiu demonstrativ la unul dintre cele mai înalte blocuri din Chişinău, din sectorul Botanica: braţul macaralei de intervenţie s-a pus în funcţiune, ridicându-se ca un gât de balaur spre acoperişul blocului, în timp ce peisajul de jos devenea din ce în ce mai mic, până la dimensiunea unei machete urbane. Iar sus, pe platforma-cabină, cine credeţi că se afla alături de un pompier şi de operatorul macaralei? Dorin Chirtoacă, în plină reverie tehnologică. Fascinaţia faţă de utilaje este, indubitabil, una dintre pasiunile cele mai intense din „ADN”-ul administrativ al lui Dorin Chirtoacă. Imediat după acest episod, Chirtoacă a fost protagonistul unui pamflet pe site-ul Muligambia.com, unde apare într-un colaj foto urcat cu macaraua autospecialei până în spaţiul cosmic, face-to-face cu Felix Baumgartner, care tocmai se pregătea să execute săritura istorică cu paraşuta din balonul cu heliu care zbura pe deasupra stratosferei în cadrul proiectului Reb Bull Stratos, pe 14 octombrie 2012. Replica lui Chirtoacă n-a întârziat să apară. Pe pagina sa de Facebook, Dorin Chirtoacă a preluat imaginea celor de la Muligambia și a lansat o invitație ,,pe pământ” către toți doritorii care vor să inspecteze șantierul de pe strada pietonală. ,,Având în vedere că nu totul s-ar putea observa dintr-o dată cu ochiul liber (de ex: pietrele de sub felinare care stau acolo de câteva luni), rugăm participanții să fie dotați cu binoclu, lupă sau microscop!”, a scris primarul Chișinăului, care și-a încheiat postarea cu o glumă familiară internauților: ,,Cu respect, Dorin Chirtoaca-i-di-jină”.
Dorin Chirtoacă este pentru bradul de Crăciun ceea ce bursa este pentru monedele naţionale
Însă cea mai aprinsă temă din lista de pasiuni administrative a primarului Chirtoacă este de departe tema bradului de Crăciun. În imaginarul cotidian al Republicii Moldova, bradul ocupă poziţia privileagiată a unui detaliu sacru de maximă coeziune colectivă. Pentru brad, Dorin Chirtoacă pare a fi ceea ce bursa este pentru monedele naţionale: mamă şi tată. Să ne reamintim momentul din iarna 2007-2008, când, ca într-un roman semnat de finalandezul Arto Passilinna, întregul Chişinău a intrat în trepidaţii, după ce s-a constatat că bradul Primăriei, proaspăt instalat în centrul capitalei, fusese furat. Şi pentru ca povestea să fie şi mai picantă, se pare că autorii fuseseră nişte poliţişti. După o adevărată epopee pe străzile capitalei, năbădăiosul brad a fost găsit dosit în curtea unui internat din Străşeni. Poliţia din Străşeni a refuzat să facă orice fel de comentarii. Reacţia lui Chirtoacă? Primarul Chişinăului declara că poliţia comisese o ilegalitate, precizând că instituţia sa avea să taxeze incidentul prin depunerea unei plângeri la procuratură. Dar acesta nu a fost decât vârful iceberg-ului. Până să ajungă în curtea internatului, bradul primăriei avusese parte de o sumedenie de peripeţii. În drum spre capitală, poliţia “intrase pe fir” şi deturnase transportul: bradul ajunsese “în captivitate” la ocolul silvic din Străşeni. Timp de cinci zile – exact cât avea să dureze războiul din Georgia, în vara anului ce avea să vină, 2008 -, Primăria a negociat locul în care avea să fie amplasat în capitală, însă poliţia avea să refuze toate cele cinci locaţii propuse de Dorin Chirtoacă. La acea dată, comuniştii deţineau puterea. Iată ce declarau, potrivit Deutsche Welle, cei trei membri ai organizaţiei de tineret a Partidului Liberal, însărcinaţi atunci cu păzirea bradului: „La ora 00.00 eram în maşină aici pe piaţă şi ne uitam ce se întâmplă. Au venit vreo zece poliţişti îmbrăcaţi în civil, ne-au scos din maşină şi ne-au dus la plimbare. Ne-au luat telefoanele mobile, ne-au smuls din mână camerele… (…) Ajungem la o intersecţie şi-i întreb: Încotro – stânga, dreapta sau înainte? Mi-a spus că unde bate vântul încolo ne ducem. (…) Când ne-am întors bradul deja nu era. L-au mutat şi era cu un metru mai scurt. (…) După aceea am văzut că o maşină de la salubritate făcea deja curăţenie, că nu a rămas nici un ac de la brad pe-aici.”
A doua zi, după scena furtului, Chirtoacă a încercat în zadar să afle cine anume furase bradul. Chirtoacă i-a cerut explicaţii vicecomisarului oraşului, Iacob Gumeniţă, alegându-se, însă, cu un răspuns cinic, potrivit sursei citate:
„Dacă mă priviţi în serios ca comisar adjunct general al municipilui Chişinău – toate întrebările acestea trebuie să fie coordonate şi cu poliţia. Însă dacă Dumneavoastră nu mă luaţi în serios, înseamnă că mâine-poimâine şi Primăria o s-o găsiţi pe malul Bâcului”.
Disensiunile dintre Dorin Chirtoacă şi comunişti nu s-a rezumat doar la acest joc de-a şoarecele şi pisica, ci au fost precipitate de către tartorii lui Vladimir Voronin direct într-o mostră de delir. Adversari încrâncenaţi ai demersului primarului Chirtoacă de a instala bradul înainte de Crăciunul pe stil nou, comuniştii, care administrau SA “Termocom”, agentul termic al capitalei, aveau să sisteze livrarea apei calde în tot oraşul, inclusiv în grădiniţe şi spitale, şi ameninţau şi cu întreruperea căldurii. Aşadar piesa de teatru absurd nu a fost doar o simplă piesă de teatru absurd, ci o piesă spectaculoasă de teatru absurd.
Dar să-l lăsăm mai bine pe însuşi Dorin Chirtoacă să ne ofere un film al evenimentelor anuale legate de bradul de Crăciun. Într-o însemnare de pe 2 decembrie pe pagina sa de Facebook, Chirtoacă a făcut, cu arhicunoscutul său umor negru inconfundabil, un istoric al aventurilor brazilor de la Chişinău:
“2007 – bradul <<furat>>, care a stat numai o zi în PMAN, apoi l-am găsit şi l-am adus în faţa primăriei. A urmat pe 25 decembrie primul concert de Crăciun la care a participat maestrul Eugen Doga;
2008 – bradul <<arestat>> şi <<pus la colţ>> la Străşeni la ocolul silvic, apoi
dus la gimnaziul-internat din localitate;
2009 – primul brad din PMAN, presiune de <<reformă>> privind împodobirea;
2010 – al doilea brad în PMAN, critică puternică privind modul <<sovietic>> şi <<ca la piaţă>> cu privire la impodobire;
2011 – primul brad european şi lansarea postului de radio <<Radio Chişinău>>
2012 – al doilea brad european;
2013 – al treilea brad european;
2014 – al patrulea brad european… şi foarte multă lume.”
Prin urmare, 2011, 2012, 2013 şi 2014 au fost ani de pace pentru bradul de Crăciun. Despre bradul din acest an, Chirtoacă scria pe Facebook pe 4 decembrie: “Prima zăpadă şi iată cum arată Piaţa Marii Adunări Naţionale cu bradul nostru care ne ajută să ne schimbăm mentalitatea şi să începem să tindem spre ceva mai simplu şi mai modest! Bradul, n-o fi el <<fotomodel>>, dar aşa asimetric, cu moţ in vârf, puţin dezlânat, fie şi <<însărcinat>>, dar ţanţoş şi semeţ, ştie să aducă atmosfera de Crăciun în PMAN!” Însă însemnarea stufoasă de pe 2 decembrie este cea care, sub toate rigorile literare, a spart gura târgului. O redăm integral, pentru că, vorba Occidentului, este priceless:
“Am auzit ca „nu e bun” bradul
…sau „Bradul vrea in Europa”!
- Intr-adevar bradul este un pic deformat, intrucat atunci cat a crescut timp de 35 de ani, a stat prea aproape de cladirea din preajma, si fiind adus in PMAN in anul 2014 – „s-a eliberat”. Respectiv, de bucurie, s-a inclinat putin spre …Vest, si fiind instalat inca pe 29 noiembrie, inainte de alegeri, putem spune ca avem <<brad – oracol>>, pentru ca fiind inclinat spre Vest, rezulta deci ca a si prezis rezultatul alegerilor parlamentare – peste 50 de mandate in Parlament pentru partidele pro – europene…), ce sa-i faci, vrea si el, bradul, in Europa si a ales Europa!
2. Daca este sa vorbim mai serios, cine este de acord sa dam 2 milioane de lei pe brad, ca sa facem ca la Tiraspol? (pe noi ne costa de obicei 10.000 lei / an / brad, anul acesta, intamplator, a fost gratuit)
3. Tot ce este natural, nu intotdeauna este perfect. Si oare este bine sa fie totul perfect, sau tocmai neajunsurile sunt cele care atrag.. Cat tine de forma, oare forma e cea mai importanta, mai ales daca este fara fond, fara continut si nu are nici un farmec. Bradul nostru in schimb, cum a spus cineva, este „perfect natural”, adica este perfect adevarat, autentic, este pentru sarbatoare, pentru atmosfera si acesta este farmecul sau, fara sa fim neaparat si in competitie cu cineva!
Acum depinde si din ce unghi si cum il fotografiezi, daca „te stradui tare”, avand in vedere ca nu este <<perfect rotund>>, nu este cum se spune: <<90x60x90>>, poate ajunge in poza si stramb, si pe o parte, si culcat sau chiar cu varful in jos si cu baza in sus… daca tare trebuie.
Timp de 8 ani, brazii au fost diferiti: mai mici sau mai mari, mai pufosi sau cu crengile mai rare, argintii sau simpli, mai reusiti si mai putin reusiti etc (vedeti pozele din cealalta postare). Bine, nu cred sa aducem vreodata o tulpina cu trei crengi, careia sa-i spunem brad, in rest tocmai in faptul ca sunt asa diferiti consta farmecul lor.
Toti noi, oamenii, suntem diferiti si de departe nimeni nu este perfect! In UE se spune ca este bine sa fim <<Uniti in diversitate>>! Important este ca odata cu bradul sa vina atmosfera Craciunului! Si sa nu-mi spuna cineva ca pentru a avea atmosfera de Craciun trebuie sa dam 2 milioane de lei.
Atmosfera de Craciun nu se cumpara, ea vine din suflet si cu o mica crenguta de brad sau chiar si fara, pur si simplu cu un gand bun!
Cateva precizari:
- Din 2007 si pana in prezent, brazii amplasati PMAN nu au fost defrisati niciodata special in acest scop. Erau propusi pentru a fi amplasati in piata pentru ca oricum urmau a fi defrisati de proprietari intrucat :
– erau prea mari si afectau cladirea din preajma,
– faceau prea multa umbra in gradina
– radacinile creau probleme infrastructurii subterane
– asa considera propietarul etc
Deci oricum ar fost taiati si ar fi mers direct la lemne… - Atat timp cat avem oferte conform punctului 1, credem ca putem merge pe varianta bradului natural si sa imbinam mai multe lucruri: facem frumos in oras, facem si un bine gospodarului care oricum taie bradul si fiind natural este si mai aproape de traditii…
- Avem brazi care <<stau la rand>> sa ajunga in PMAN si urmarim in fiecare an cat au mai crescut, proprietarii se roaga de noi sa-i luam si cu greu ii convingem sa mai astepte 1-2 ani… In prezent avem brazi pentru cel putin 5 ani inainte. S-a discutat la un moment dat de unul artificial, dar care este sensul, atat timp cat nesunt propusi naturali care oricum urmau sa fie taiati… Si parca vad ca daca punem unul artifical, scump, vor fi pretentii ca in fiecare an pozele sunt la fel, pentru ca bradul este la fel, respectiv nimica <<drive>> etc.
- Este bine sa fie an de an din ce in ce mai frumos, dar o competie in acest sens nu duce nicaieri. Pana la urma trebuie sa fie un raport corect intre scop, efort si costuri.
- Suma de 4 milioane lei, cam cat au dat Tiraspolul, Tighina si Rabnita pe cei 3 brazi, este egala cu finantarea anuala pe care o dam pentru o localitate din suburbiile Chisinaului la dezvoltarea infrastructurii: apeduct, canalizare, gazificare, reparatii la scoala, gradinita, dotari etc. Ce este mai important?
Si la urma urmei, cum a spus cineva in comentarii:
<<Asta e , bradu-i brad dar sarbatorile se masoara
in bunatate si omenie, nu in lungimea si marimea bradului!>>
Observ ca avem <<Revolutia bradului>> pe internet, in rest
poftim in PMAN de veniti, vedeti si sarbatoriti!
Craciun Fericit!
Scris de mine personal, fapt pentru care semnez,
Dorin Chirtoaca”
Date fiind aceste extravaganţe de comunicare, n-avem cum să nu remarcăm faptul că, în materie de PR, Dorin Chirtoacă chiar reprezintă o specie cu totul şi cu totul exotică.
Primarul Chişinăului nu este căsătorit şi se spune că dacă există o întrebare care îl scoate din minţi, întrebarea este aceasta: “Când te căsătoreşti?”. Despre primarul Chişinăului se mai spune că pleacă ultimul din Primărie. Privit din România, unde cel mai adesea primarii sunt nişte copii fidele de interlopi, evident că un edil precum Chirtoacă, fără dosare penale în portofoliu, poate face figura unui personaj cu capul în nori. Şi asta pentru că, privit din România, un primar care nu se bagă în mizerii polticianiste, ci doar îşi face meseria, aceea de a administra bunul mers al muncipiului – în cazul lui Chirtoacă, cu o anumită doză de plăcere -, pare ceva anormal şi naiv.
Acest material nu este un elogiu adus lui Dorin Chirtoacă, ci manifestarea unei obligaţii deontologice care cere ca anumite lucruri de calitate să fie punctate dincolo de aspecte ce vizează strict caracterul ludic sau umoristic al unei personalităţi publice.
