Autorităţile de la Chişinău intenţionează să depună cererea de aderare la Uniunea Europeană pe parcursul acestui an. Uşor de zis, dificil, totuşi, de realizat, după cum a transmis astăzi, într-o formă edulcorată, comisarul european pentru politică regională Johannes Hahn, care i-a recomandat Rep. Moldova “să-şi facă temele pentru acasă” înainte de a începe negocierile de integrare în UE.
Oficialul european nu a numit, însă, care ar fi aceste teme, ci doar a ţinut să atragă atenţia că Rep. Moldova trebui să aibă “o atitudine realistă în privinţa inițierii negocierilor cu UE”, precizând că ar fi “nechibzuit ca acest pas să se facă prea devreme” , potrivit Interfax. Acelaşi mesaj este valabil şi în cazul Ucrainei, o altă pretendentă la rangul de stat membru UE.
Hahn a făcut aceste declaraţii în cadrul unei întrevederi cu Comisia pentru afaceri internaționale a Parlamentului leton. Comisarul european a subliniat importanţa capitală, în privinţa Rep. Moldova şi a Ucrainei, de a pregăti cu maximă atenţie solicitarea pentru începerea negocierilor de aderare la UE, adăugând că Letonia, ţara care a preluat recent şefia Consiliului Uniunii Europene, trebuie să convingă aceste două state, dacă va fi necesar, „să-și facă temele” înainte de a începe negocierile. „Dacă nu se va întâmpla acest lucru, putem provoca un sentiment de frustrare, de care nu avem nevoie la etapa actuală”, a atras atenţia oficialul european pentru politică regională.
Calitatea de membru UE, un proces sisific
Calitatea de stat membru al UE nu se poate obţine de pe o zi pe alta, ci presupune parcurgerea unei proceduri complexe. Odată îndeplinite condiţiile de aderare, ţările candidate trebuie să aplice legislaţia europeană în toate domeniile. “Orice ţară care îndeplineşte condiţiile de aderare îşi poate depune candidatura. Cunoscute sub denumirea de <<criteriile de la Copenhaga>>, acestea includ existenţa economiei de piaţă, a unei democraţii stabile, a statului de drept, precum şi acceptarea legislaţiei UE, inclusiv a celei referitoare la moneda euro”, aflăm de site-ul Uniunii Europene.
O ţară care doreşte să adere la UE înaintează o cerere Consiliului, iar acesta îi solicită Comisiei Europene să evalueze capacitatea statului candidat de a îndeplini criteriile de la Copenhaga. Dacă avizul Comisiei este favorabil, Consiliul trebuie să convină asupra unui mandat de negociere. Ulterior, se deschid negocieri oficiale pentru fiecare capitol de aderare în parte. “Întrucât volumul reglementărilor europene pe care fiecare ţară candidată trebuie să le transpună în legislaţia naţională este foarte mare, negocierile se derulează pe o perioadă lungă de timp. Ţările candidate beneficiază de sprijin financiar, administrativ şi tehnic pe durata perioadei de preaderare”, se mai arată în detaliile tehnice anexate procesului de aderare.
Aderarea la UE reprezintă un proces îndelungat şi complicat de ajustare a tuturor domeniilor interne ale statelor candidate la principiile, valorile şi standardele Uniunii Europene. Să presupunem însă că Rep. Moldova va depăşi cu brio etapa “temelor pentru acasă” şi că va demara procesul de integrare. Care vor fi criteriile pe care Rep. Moldova va trebui să le îndeplinească pentru a deveni stat membru UE?
Criteriile de aderare
Criteriile obligatorii pentru aderarea la Uniunea Europeană formalizate la summitul de la Copenhaga sunt următoarele (Tratatul asupra UE, art. 49):
1. Criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Acest criteriu a fost desfăşurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondata în baza condiţiilor de libertate, democraţie, respectarea drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, supremaţiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre” (art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii Europene.
2. Criteriul economic: existenţa unei economii de piaăţ funcţionale, capabile sa facă faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul UE.
3. Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar: aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale UE.
La Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost completate cu înca unul: existenţa unor structuri administrative şi judiciare care vor permite adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar. Această condiţie urma să asigure că extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizările Comunităţii şi procesul de integrare, convenit la Maastricht.
În decembrie 1997, Consiliul European de la Luxembourg a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o nouă condiţie: capacitatea UE de a accepta noi membri, aceasta însemnînd sporirea angajamentului UE în procesul de extindere. Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin să completeze condiţia de bază pentru a deveni membru al UE, şi anume identitatea europeană, care a fost consacrată prin Tratatul de la Roma din 1958, art. 237 („orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene”).
Îndeplinirea criteriilor de aderare de catre statele candidate este monitorizată de Comisia Europeană. CE publică anual Rapoarte de Ţară privind succesele înregistrate de statele candidate în acest domeniu. Condiţia înaintată Uniunii Europene: extinderea nu trebuie să fie mai costisitoare decât procesul de integrare; extinderea nu trebuie să pericliteze realizările Comunităţii şi procesul de integrare convenit la Maastricht.
O precizare necesară: UE îşi rezervă dreptul de a decide momentul la care va fi pregatită pentru a accepta noi membri.
Crieriile de convergenţă
O altă parte importantă a procesului de aderare o reprezintă crieriile de convergenţă. Acest set de criterii, stabilite prin Tratatul de Maastricht, ratificat de către toate ţările member UE în 1993, semnifică testul economic de evaluare a stadiului de pregătire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Criteriile de convergenţă se referă la ţintele în domeniul inflaţiei, finanţelor publice, ratelor dobânzii şi cursurilor de schimb. În plus, progresele înregistrate de statele membre şi de către statele candidate privind convergenţa spre Uniunea Economica şi Monetară sunt evaluate din perspectiva aceloraşi criterii de convergenţă referitoare la:
- Stabilitatea preţurilor: rata medie a inflaţiei din ultimele 12 luni (calculată prin indicele preţurilor de consum) nu trebuie să depasească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflaţiei din primele trei state cu cele mai reduse nivele ale ratei inflaţiei; în plus, ratele inflaţiei din ţara candidată trebuie sa se dovedească a fi sustenabile.
- Finanţele publice: poziţia bugetară a unei ţări trebuie să fie sustenabilă, respectiv să nu existe un deficit bugetar excesiv. În particular: deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie să depasească nivelul stabilit în Tratat de 3 la sută din PIB; dacă această valoare este depaşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanţial şi continuu către o valoare apropiată de cea de referinţă sau depăşirea valorii de referinţă să fie temporară şi excepţională; datoria publica brută nu trebuie să depasească 60% din PIB sau dacă are valori mai mari, acestea trebuie să se diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfacător.
- Ratele dobânzii: randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung calculat pe ultimele 12 luni nu trebuie să depăşeasca cu mai mult de 2 puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflaţiei;
- Cursurile de schimb: trebuie să se menţină în marjele de fluctuaţie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul ERM al EMS, pentru cel puţin 2 ani, fără a se proceda din propria iniţiativa la deprecierea monedei faţă de celelalte monede ale statelor membre.
