Pe 14 iunie 2010 Institutul European din România şi Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS)”Viitorul”, în parteneriat cu Reprezentanţa Fundaţiei Konrad Adenauer în România şi Moldova-Institut Leipzig au organizat Conferința “ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA ÎN NOUL CONTEXT(GEO)POLITIC: OPORTUNITĂŢI, PROVOCĂRI, SOLUŢII”. Evenimentul a servit drept un bun prilej de a relua dialogurile româno-moldovenești, dar de această dată la inițiativa societății civile, fără a exclude participarea reprezentanților instituțiilor statului din ambele țări. Astfel, la lucrările conferinței au participat reprezentanți ai ministerelor de resort, deputați, experți, politologi, reprezentanți ai mediului academic, oameni de cultură și un număr mare de studenți basarabeni aflați la studii în România.
Conferința a avut patru secțiuni:
1. România-Republica Moldova: un parteneriat privilegiat în contextual iniţiativelor UE privind vecinătatea estică;
2. Dimensiunea economică a relaţiilor României cu Republica Moldova;
3. Dimensiunea culturală şi educaţională a relaţiilor României cu Republica Moldova. Prezentarea Catedrei de studii regionale româneşti la Universitatea din Leipzig;
4. Dimensiunea strategică a relaţiilor României cu Republica Moldova.
În societățile în tranziție există o tendință generală de a pune pe seama actorilor externi responsabilități care intră în competența autorităților interne. Republica Moldova nu este o excepție. Aspirațiile de transformare a societății, democratizarea și protejarea valorilor și principiilor politice moderne nu s-au materializat în timp și asta deoarece a lipsit voința politică atât la nivelul elitelor, cât și la nivelul cetățenilor de rând care au deprins exercițiul derogării suveranității personale către lideri de opinie mai mult sau mai puțin credibili, fără a pune în aplicare și exercițiul responsabilizării acestora prin instrumente accesibile de care dispun în calitatea lor de contribuabili.
Acest eveniment este printre puținele la care reprezentanții oficiali ai ambelor state au oferit sfaturi pline nu doar de conținut politic, renunțânsu-se într-o măsură acceptabilă la oferirea de mesaje electorale. Dialogul a fost direcționat spre dezbaterea unor probleme concrete, capabile să contribuie la eficientizarea procesului de apropiere europeană a Republicii Moldova. Astfel, Leonard Orban, Consilier prezidenţial pentru afaceri europene, Administraţia Prezidenţială, România, a declarat că nu este momentul propice ca administrația de la Chișinău să insiste asupra schimbării cât mai urgente a statutului deținut la momentul actual în raporturile cu Uniunea Europeană. Reformarea internă a societății moldovenești trebuie să fie prioritatea supremă a conducerii Republicii Moldova, pentru că doar ea va putea condiționa ulterior și schimbarea de paradigmă. Dialogul cu Uniunea Europeană nu trebuie forțat, ci responsabilizat.
Relațiile româno-moldovenești au trecut printr-o trasnformare profundă. Politiecienii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles faptul că un dialog bun, calm poate aduce mai multe beneficii ambelor părți. Acțiunile de politică externă, demersul pentru crearea unui parteneriat strategic între cei doi actori cu istorie comună nu vor avea rezultate unilaterale. Este un mod de reafirmare a interesului românesc pentru etnicii români din afara granițelor. Desigur, discursul politic despre crucificarea rolului României în afirmarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi pus doar pe seama vechii guvernări de la Chișinău, deși înrăutățirea raporturilor politice li se datorează aproape în întregime. Este timpul să recunoaștem că nici Bucureștiul nu a fost prea preocupat să protejeze interesele cetățenilor săi, precum o fac alți actori statali în Moldova. În acest caz vina poate și trebuie să fie împărțită.
Revenind la tematica conferinței, mai exact la contextul (geo)politic în care aceasta trebuie să-și atingă obiectivele și interesele naționale, trebuie să menționăm că situația în regiune este destul de complicată. Deși Uniunea Europeană a ajuns la etapa în care voința ei politică își conturează din ce în ce mai bine spațiul de acțiune, criza economică diminuează considerabil capacitatea ei de reacție și modifică prioritățile incluse în agenda europeană.
În plus, schimbarea direcției și acțiunii de politică externă a Ucrainei, sunt și ele foarte importante. Deși, aparent, vecinul estic al Republicii Moldova încearcă să mențină un echilibru între Moscova și Bruxelles, acesta rămâne în urmă la capitolul credibilitate politică, dar ce este și mai grav, la cea economică. Este o șansă aproape unică pentru oficialii europeni, conform opiniei majorității celor prezenți la lucrările conferinței, de a contribui esențial la transformarea Republicii Moldova în povestea de succes a Parteneriatului Estic, în condițiile în care acest proiect european încă nu a reușit să obțină prea multe aprecieri, nici chiar din partea beneficiarilor. Ambele părți au nevoie de o reușită: Uniunea Europeană pentru a se afirma, într-adevăr, ca un actor ambițios, precum este schițat în Tratatul de la Lisabona, iar Republica Moldova pentru a-și confirma în sfârșit voința de a trece printr-o reformare dură, dar absolut necesară pentru viitorul cetățenilor săi. Chișinăul va reuși să trateze cu maturitate procesul de integrare europeană doar atunci când va înțelege că “… Europa nu este un scop, ci un mijloc…”, după cum a menționat Bogdan Mazuru, Secretat de Stat, Ministerul Afacerilor Externe, România.
Parteneriatul privilegiat care se creionează în prezent între București și Chișinău și deschiderea spre dialog se materializează prin numărul mare de documente și contracte bilaterale semnate în ultima perioadă de către autoritățile celor două state vecine, iar “Uniunea Europeană nu este altceva decât locul de întâlnire al intereselor convergente ale acestora”, a menționat Raluca Răducanu, directorul Centrului de Studii Est-Europene din România. Tot ea a mai adăugat că Republica Moldova ar trebui să își concentreze atenția pe proiecte de jos în sus în raporturile cu România
De ce proiecte de jos în sus? Proiectele de jos în sus se referă la acțiuni inițiate de persoane fizice și juridice de pe ambele maluri ale Prutului, care pot beneficia de susținere financiară prin fondurile europene, adică programul transfrontalier România – Republica Moldova – Ucraina al Uniunii Europene. Stabilirea unor raporturi de cooperare economică ar putea fi mult mai productive decât discursurile politice promovate de ambele state în interes de cele mai multe ori electoral. În plus, după cum a mai adăugat Raluca Răducanu, mandatul președintelui în exercițiu al României, Traian Băsescu, este limitat. La expirarea acestuia nu vom mai avea aceeași siguranță că Republica Moldova va rămâne prioritatea de politică externă a Bucureștiului. În aceste condiții apare întrebarea: cine are un interes mai mare pentru ca Republica Moldova să se apropie cât mai mult de Uniunea Europeană?
Din păcate, însă, România și Republica Moldova nu pot fi parteneri pragmatici, ne spune profesorul Dan Dungaciu. Dacă lucrurile ar fi avut un altfel de caracter și părțile și-ar fi delimitat adevăratele priorități, cele care contează pentru menținerea unor relații diplomatice stabile, atunci ele ar fi colaborat și în perioada guvernării comuniste. Tot Dan Dungaciu a adăugat că relația Republica Moldova – România nu poate fi nici formalizată mai mult decât este. Declaraţia comună privind parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova este documentul cel mai potrivit pentru a reglementa relațiile bilaterale dintre cele două state. Argumentul care probează aceasta afirmație ține de aspirațiile europene ale Chișinăului. Nu poți avea un tratat de frontieră cu un stat care este posibil să devină parte componentă a Uniunii Europene.
În pofida faptului că tematica conferinței s-a referit strict la relațiile româno-moldovenești, evoluția acestora este de cele mai multe ori condiționatăi de acțiunile altor actori cu interese geostrategice în regiune. Este imposibilă excluderea analizei impactului politicii externe ruse asupra deciziilor politice luate de autoritățile de la Chișinău. Deși situația politică și economică a Republicii Moldova nu este unică în spațiul ex-sovietic, ea nu își permite să nu fie atentă la semnalele emise de decidenții de la Moscova, mai ales acum când relațiile Uniunea Europeană – Rusia au devenit atât de complexe, iar Kremlinul are o prezență din ce în ce mai insistentă în Ucraina. Vlad Lupan, expert independent din Republica Moldova, a punctat foarte bine următorul fapt: “Rusia nu întreabă de reforme, ci de loialități!” Reformele sunt interesante pentru Uniunea Europeană, de aici apare și necesitatea reluării unei idei mai vechi, care spune că Republica Moldova trebuie să meargă spre UE, dar ajutată de România.
Iulian Chifu, director, Centrul pentru Prevenirea Conflictelor şi EarlyWarning, Bucureşti, a ținut să menționeze că pretențiile Rusiei vis-à-vis de Moldova, dar și alte state ex-sovietice nu au la bază un argument solid. Agresivitatea Federației Ruse se manifestă în condițiile în care din punct de vedere economic și social este foarte slăbită. Celebra doctrină Putin a alimentat poftele de revendicare a influenței într-un spațiu, problemele căruia Moscova nu își permite să și le asume.
Dialogul româno-moldovenesc în acest moment trebuie să își mențină același caracter. Dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state vecine cu o istorie, limbă și cultură comună pare să fi luat în sfârșit direcția necesară. Menținerea acestuia în parametri de dezvoltare continuă este o obligație comună, mai ales pentru cei care îl pot direcționa. Până la urmă locul Republicii Moldova va depinde doar de capacitatea acesteia de a valorifica șansele oferite de contextul (geo)politic actual.