22 ianuarie 2015, Republica Moldova, şedinţă de Parlament. Marian Lupu, preşedintele PDM, stă pe scaunul cu spătar, afişând o mimică de stăpân al Wall Street-ului. Poartă părul pieptănat pe spate, lentilele ochelarilor de vedere îi strălucesc ca două lame de cuţit, iar costumul său negru pare făcut dintr-un material ce ar trebui să emane pentru muritorii de rând potenţă politică şi ştaif erotic. Văzându-l într-un asemenea costum, pe el, pe Marian Lupu, plăvanul din Bălţi, îţi vine să exclami: „Da. domnule, uite aici un bărbat menit procreerii de copii sortiţi privatizărilor”.
Un mascul cioplit în piatră statuară, ce mai!
From the tanks to the banks, aşa suna o veche expresie din perioada tranziţiei postcomuniste. Nu o şti Marian Lupu această expresie, dar, după cum ne demonstrează camera video din Parlamentul Republicii Moldova, cunoaşte el alte chestii. Chestii adevărate, puternice, penetrante, nu jocuri de cuvinte cu inutilitate politologică. Camera video îl surprinde pe Marian Lupu cu privirea aţintită spre un coleg din Parlament, căruia îi face un semn discret, de genul „băi, băi, băi”, să fie atent la el. Odată cucerită atenţia colegului, Marian Lupu ne iniţiază, cu acribie, într-un gest de largă răspândire planetară: îşi duce bărbia în piept şi, uitându-se în jos, la mândria sliţului, îşi strânge pumnii şi îşi împinge pieptul în direcţia pumnilor, în timp ce pumnii vin în direcţia pieptului. O mişcare de tangaj înainte, cu punctul de greutate în zona şoldurilor şi cu frecuş de fese, închipuind o femeie imaginară căreia plăvanul din Bălţi îi „aplică” celebra tehnică doggystyle. Totul se petrece lent, încordat, figura lui Marian Lupu, transfigurată de eficienţa „glumeaţă” a gestului său, încearcă să imite până în cele mai mici detalii extazul actului sexual, ca un actor porno, fixându-şi colegul cu o concentrare bovină pe sub sprâncenele încruntate, cu gura uşor întredeschisă, simulând geamătul copulator, căci pachetul simbolic trebuie să fie complet ca să fie memorabil.
Pe şleau, Marian Lupu, creatura de eprubetă a lui Vladimir Voronin, îi dă de înţeles colegului din Parlament că „i-o trage” cuiva.
Rămâne acum de rezolvat misterul. Cui „i-o trage” Marian Lupu? Enigmaticului coleg? Partidului Liberal? Întregului Parlament? Republicii Moldova? Uniunii Europene? NATO-ului? Întregii societăţi moldoveneşti? Votanţilor lui? PIB-ului Republicii Moldova? Justiţiei? Populaţiei sărace din Republica Moldova? Memoriei lui 7 aprilie 2009, care i-a tulburat liniştea în şerpăria comuniştilor şi l-a obligat la reciclare?
Un gest de maximă scârboşenie. Şi, totodată, un gest de maximă precizie portretistică. Plăvanul din Bălţi – un politician care încape într-un singur gest. Ăsta. Un gest fetid care nu lasă pe dinafară niciun detaliu nelămurit, un gest care spune pur şi simplu totul. Uitaţi-vă puţin la ochii ăia alunecoşi, la uitătura aia imperturbabilă şi dispreţuitoare de comisar sovietic, la mimica aia de schimbător de valută, la tonusul ăla facial de combinator mărunt. Apoi adunaţi toate aceste caracteristici şi trageţi linie. Vă iese un ceva sinistru făcut pentru a vinde un stat până la ultima piuliţă sau nu vă iese?
P.S.: Pentru postacii PDM de pe reţelele de socializare: Explicaţi-i, măi, şi voi căpeteniei voastre că există şi fraza pe lumea asta, nu doar mărunţirea monosilabică a cuvintelor; că, vorba aia, mâine-poimâine îl vedem preşedinte peste Republică şi limba română, chiar şi aia ştiinţifică, care-i place lui atât de mult, nu se vorbeşte în silabe disparate, ca prin maşina de tocat.
