E cazul să ne luăm un pic privirea de la ceea ce se întâmplă pe scena politică și să ne amintim că mâine, 24 ianuarie, e data când Moldova și Valahia au sfidat imperiile vecine și au pus piatra de temelie a unei case comune: Principatele Unite – România.
Nu putem să spunem că ideea unirii a fost îmbrățișată unanim, propaganda rusă era destul de eficientă și pe atunci, dar a fost un act legitim, democratic pentru acele vremuri, exprimând voința majorității românilor, moldoveni și munteni (valahi). Românii se pot mândri, spre deosebire de multe alte popoare, inclusiv rușii, că s-au unit pașnic, că unele nemulțumiri au vizat consecințele, nu actul unirii în sine. Acest fapt demonstrează gradul de conștientizare a „frăției”, a unității de limbă și cultură, de neam.
Rusia, pe care românofobii noștri o venerează ca model universal, s-a constituit, după cum constată istoricii ruși, în procesul unui „permanent război civil” declanșat de cnezatul Moscovei împotriva celorlalte cnezate rusești. Moldova și Valahia s-au unit prin decizii ale divanurilor, convocate în acest scop. Cei care repetă acum că Moldova este mai veche decât România spun, în cel mai bun caz, o banalitate: Moldova este România și nu poate fi mai veche decât ea însăși.
