Plăvanul din Bălţi nu se mai satură, domnule, pur şi simplu mai vrea, mai vrea, mai vrea. Ce face un mârlan când i se reproşează că este mârlan? Îi pâlpâie a ţâfnă un leduleţ în bezna comportamentului şi, bineînţeles, devine şi mai mârlan. Ăsta e şi cazul lui Marian Lupu, liderul PDM, care a repetat gestul de săptămâna trecută din Parlament, îl ştiţi, ăla în care Lupu, adoptând scălâmbăiala facială a unui actor porno, simula, faţă de un alt coleg parlamentar sau chiar la adresa acelui coleg, aplicarea unui doggystyle câmpenesc unei femei imaginare.
Plăvanul din Bălţi a dat iarăşi o demonstraţie de „erotism” zoologic, de data aceasta în şedinţa Biroului Permanent. Mă uit pe filmarea celor de la Pro Tv: aceeaşi suită de mişcări copulatoare cu brevet de imaginar C.A.P-ist, aceeaşi mutră dispreţuitoare sosită parcă din zorii proceselor moscovite înscenate de Stalin, aceeaşi silă de tipul fac-ceva-pe-voi-bă-retrograzilor din regnul rackeţilor cu fiţe capitaliste. Şi zâmbetul, ah, zâmbetul ăla atât de bine detaliat pe linia primilor hommo erectus.
„Am făcut acest lucru ca să vă provoc”, a explicat plăvanul din Bălţi, întrebat de jurnalişti cum îşi motivează comportamentul total neadecvat pentru un ales al poporului.
Nu vreau să-mi închipui cam cum îi aleargă neuronii pe rotiţa de hamster, dacă Marian Lupu concepe să arunce astfel de „provocări” ziariştilor. În fine, fie la el, acolo, şi Doamne fereşte să mai contamineze pe cineva, că ne-am putea trezi cu transmisiuni în direct pe Animal Planet din Parlamentul Republicii Moldova. De fapt, dacă stau şi mă gândesc mai bine, atribuirea termenului de doggystyle gestului plăvanului din Bălţi mi se pare puţin cam exagerată, cam nepotrivită la proba realităţii milimetrice, deoarece Marian Lupu pare a se revendica dintr-o altă zonă de mimetism sexual, una din proximitatea grajdului mai degrabă: cred că expresia a lua la montă acoperă pe întregime pofta aceasta de făptură cavernoasă în lansatul „provocărilor”. Vă imaginaţi ce bine i-ar fi stat lui Marian Lupu în „Twin Peaks”, în rolul unui hăndrălău sălbatic în popoul gol, cu un dres pe cap şi un Voronin de pluş strâns la piept cu mândrie pionierească, bântuind cu monta sa întunecatele văi păduroase? Sau în filmele lui Alexei Balabanov, că lui îi plăcea să surprindă astfel de specimene toxice căpătuite politic şi financiar în debandada lumii post-sovietice.
Dar să pun şi eu ceva din viaţa mea aici, un detaliu intim. Când îl văd pe Marian Lupu, îmi aduc aminte de un nene duhnind a alcool care bântuia prin cartier, o putoare de carieră, când eram eu mic, şi propaga cât era ziua de lungă crezul său vârtos. Nenea ăsta cu ochii explodaţi de beţie în cap spunea aşa, că două lucruri contează în viaţă: „Să f****i şi să f*t şi eu pe lângă voi!”.
Scârbos, domnule Lupu, scârbos. Piţiponcăreală politică, domnule Lupu, da, faceţi câtă vreţi, dar nu pe banii populației, măi, bişinţarule de vieţi!
Citeam azi că o femeie din Rusia, care nu avea niciun şfanţ ca să plătească pensia alimentară pentru fiica ei de 12 ani, şi-a mâncat porcul pe care autorităţile voiau să i-l confişte în contul banilor neplătiţi şi acum e posibil să primească doi ani de închisoare pentru delapidarea bunurilor sechestrate. Dacă se va întâmpla vreodată, prin cine ştie ce coliziune a destinului său, ca Marian Lupu să ajungă la sapă de lemn şi să rămână doar cu un porc în proprietate, el nici n-ar trebui să mănânce bietul animal, pentru că s-ar putea mânca pe sine, dacă tot îl trage caracterul spre „provocările” atribuite acestui prietenos patruped cu blană aspră.
Acum, nea Lupu, nu te supăra şi tu stalinist pe mine, că, vorba aia, ăsta e doar un pamflet. Un pamflet care te descrie mai precis decât oglinda sau orice psihoterapie.
