De la izbucnirea conflictului şi până în prezent, războiul separatist pro-rus din estul Ucrainei a readus în atenţia publică separatismul după model transnistrean. Specialiştii au susţinut constant că Vladimir Putin caută folosirea acestei matriţe de conflict îngheţat în problema ucraineană. Dmitro Levus, director al Centrului Ucrainean de Studii Sociale şi expert în conflictul din regiunea transnistreană, aduce în discuţie o tactică de propagandă rusă folosită în zona separatistă a Republicii Moldova şi reşapată acum de Putin în Ucraina – principiul „conştiinţei strangulate”.
Pentru a amalgama propagandistic motivaţia separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei, Kremlinul a emis zvonul fals că unităţi străine, precum forţe NATO sau agenţi americani deghizaţi, luptă în Donbas pentru a ocupa un teritoriu care aparţine, de fapt, Rusiei. „Rusia are un impact psihologic semnificativ asupra militanţilor săi: toată lumea din jur reprezintă răul, este o conspiraţie la nivel mondial, ucrainenii sunt răi, americanii sunt răi şi doar oamenii noştri, ruşii, sunt buni”, a declarat pentru South East Times Oleksiy Arestovych, expert militar şi director al Fondului Arestovych, care ajută soldaţii ucraineni din zona de operaţiune anti-teroristă (ATO). „Datorită unei asemenea retorici, teroriştii obţin protecţie psihologică pentru ei înşişi. Ei, în proprii lor ochi, devin apărători, nu agresori”, a mai explicat expertul militar.
Acest tip de manipulare psihologică se înscrie în principiul „conştiinţei strangulate”, consideră Dmitro Levus, director al Centrului Ucrainean de Studii Sociale. Levus susţine că este mult mai uşor pentru militanţi să înţeleagă războiul dacă ei cred că NATO acţionează împotriva lor, mai ales că viziunea de inamic permanent asupra Alianţei Nord-Atlantice este o reminiscenţă adânc înrădăcinată în moştenirea mentalitară a trecutului sovietic. „Se numeşte principiul <<conştiinţei strangulate>>. Militanţii nu vor să creadă că îşi ucid fraţii. Aceeaşi situaţie a fost şi în Transnistria (regiunea transnistreană – n.r.). Separatiştii îi numeau pe toţi cei care luptau de partea Chişinăului <<români>>. Ei credeau că România era implicată în război”, a precizat Dmitro Levus pentru South East Times.
Ucraina reprezintă un laborator ideal pentru un proiect neo-sovietic, însă pentru a înţelege raţiunile sensibile care pun în mişcare geostrategia Kremlinului trebuie să ne întoarcem puţin mai înainte de colapsul URSS-ului, este opinia comentatorului geopolitic Vadim Dubnov. „Separatismul anilor 1990 a început în anii 1980. Formal, nu a exista un pur <<separatism>>, din moment ce, la acea dată, nu existau state independente. Războaiele separatiste au izbucnit în momentul în care fostele state sovietice şi-au declarat suveranitatea, dar aceste războaie s-au născut pe evoluţiile teritoriale care începuseră înainte de prăbuşirea puterii sovietice. Cu alte cuvinte, atunci când Georgia, Republica Moldova şi Azerbaidjanul şi-au câştigat independenţa, şi-au luat, de asemenea, la pachet şi probleme teritoriale deja existente”, notează Dubnov într-o analiză intitulală „Novorossiya from Luhansk to Tiraspol”.
Pridnestrovie a fost numele de cod al proiectului separatist din regiunea transnistreană şi a avut un singur scop, consideră Dubnov, cu largă forţă de ricoşeu geopolitic: odată plantat un focar separatist, încă dinainte de sfârşitul blocului sovietic, republicilor care ar fi vrut să „fugă de URSS”, le-ar fi fost imposibil un asemenea demers. „După dispariţia URSS, Rusia a moştenit gestionarea acestor proiecte separatiste, pe care a început să le folosească pentru a pune presiune pe vecinii ei. În plus, fiecăreia dintre potenţialele <<ţări>> noi – Abhazia şi Osetia de Sud din Georgia, Nagorno Karabah din Azerbaidjan şi Transnistria din Republica Moldova – i s-ar fi putut da şansa la independenţă dacă interesele lor ar fi corespuns constant cu interesele Kremlinului”, explică în analiza sa Vadim Dubnov.
Recent, fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili, exilat în prezent în Statele Unite, a afirmat că Vladimir Putin are în plan crearea unui coridor terestru până în regiunea transnistreană şi că, pentru a obţine acest lucru, va recurge la toate stratagemele posibile, inclusiv organizarea unei lovituri de stat militare în Ucraina sau provocarea unor revolte la Kiev. “Acum el are un plan — noi capete de pod la Debalțevo (nod strategic ce leagă regiunile separatiste Donețk și Lugansk – n.r.), apoi crearea unui coridor prin Volnovaha până în Crimeea. Apoi, dacă totul va merge conform planului, va încerca să înainteze spre Odessa, să ajungă în Basarabia (ucraineană), iar mai apoi în Transnistria (regiunea transnistreană – n.r.). Ca în cele din urmă, să unifice acest coridor”, a afirmat Saakașvili, citat de agenția de presă Unian.
O opinie similară cu cea a fostului preşedinte georgian a fost exprimată anterior de primul ministru ucrainean, Arseni Iațeniuk. Într-o primă etapă, potrivit acestuia, acțiunile președintelui rus au vizat anexarea Crimeei, a doua etapă urmărește crearea unui conflict înghețat în Donbas, iar etapa a treia ar putea fi crearea unui coridor prin Odesa spre regiunea transnistreană.
Scenariul reactivării conflictului îngheţat din regiunea transnistreană a fost pus de tapet încă de anul trecut, de către comandantul şef al NATO, generalul american Philip Breedlove, care şi-a exprimat îngrijorarea privind această ipoteză tactică pe care Vladimir Putin o are la îndemână.
Alexei Fenenko, specialist rus în probleme de securitate, nota într-o analiză pentru portalul Russia Direct că există o mare tentaţie în planul revizionist al lui Vladimir Putin în spaţiul ex-sovietic de a rezolva problema regiunii transnistrene a Republicii Moldova prin mijloace militare. „O problemă mai puţin vizibilă, dar nu mai puţin periculoasă, o reprezintă Transnistria (regiunea transnistreană – n.r.). Rusia nu are conexiuni terestre sau maritime cu Armata a 14-a, staţionată pe plan local. În cazul Moldovei (Republica Moldova – n.r.) şi al Ucrainei există tentaţia de a rezolva problema Transnistriei prin mijloace miltiare”, explica Fenenko.
Acelaşi semnal de alarmă l-au tras şi jurnaliştii cotidianului britanic The Guardian, aducând în disucţie însă alte date ale problemei. The Guardian avertizează asupra posibilelor consecinţe ale implicării Statelor Unite în războiul separatist pro-rus din estul Ucrainei. Dacă SUA ar decide să adopte un rol activ în Ucraina, prin trimiterea de armament letal trupelor ucrainene, NATO şi Statele Unite s-ar vedea puse în faţa unui conflict armat internaţional cu Rusia, caz în care, subliniază cotidianul, Republica Moldova ar fi printre primele teatre de operaţiuni militare ale lui Vladimir Putin. Judecând după ultimele evenimente, există o mare probabilitate ca Vladimir Putin să ridice mizele jocului, printr-o intervenţie militară la scară înaltă în Ucraina şi printr-o „reînnoire” a ocupaţiei teritoriale separatiste din Republica Moldova, în regiunea transnistreană, subliniază The Guardian.
De cealaltă parte, serviciul ucrainean de informatii, SBU, prin vocea șefului adjunct, Viktor Yahun, consideră că regiunea transnistreană nu caută o escaladare a conflictului cu Ucraina. Yahun a declarat pentru Canal 5 din Ucraina că se află în legătură cu reprezentanți oficiali și informali de la Chișinău și Tiraspol și că potrivit informațiilor oferite de aceștia, separatiștii din regiunea transnistreană nu sunt interesați de o înrăutățire a relațiilor cu Ucraina. Şi consilierul din cadrul Ministerului de Interne de la Kiev, Anton Gerashchenko, este de părere că o agresiune din partea regiunii transnistrene este imposibilă, atât din motive militare, cât și economice și că numărul militarilor ruși, 1500-2000, este insuficient pentru un atac. Totodată, Gerashchencko amintește că Tiraspolul are relații comerciale cu Kievul și că locuitorii regiunii sunt interesați ,,de comerț, nu de război”. ,,Nu este atât de simplu ca Putin să livreze mercenari și arme în Transnistria, este o zonă închisă, înconjurată”, a precizat consilierul.
Într-o analiză din Foreign Affairs, Taras Kuzio, specialist britanic în probleme de securitate, economie şi politică ucraineană, susţine că regiunea transnistreană reprezintă unul dintre furnizorii principali de mercenari specializaţi în tehnici teroriste pentru planurile geostrategice ale actualei puteri de la Kremlin.
“Formarea teroriştilor are loc la centrele de coordonare Novaia Rus (Noua Rusie – n.r.) din oraşele ruseşti Belgorod, Tambov, Taganrog şi Rostov; în zona transnistreană de conflict îngheţat din Moldova (Republica Moldova – n.r.); şi în portul Sevastopol din Crimeea, unde se află staţionată Flota Mării Negre. Teroriştii capturaţi din grupul Svat, care au activat în regiunea Mariupol, au mărturisit că au participat în taberele de antrenament din Sevastopol. Acolo, spun ei, au fost învăţaţi cum să construiască bombe, cum să poarte războaie urbane de gherilă şi cum să efectueze operaţiuni de recunoaştere şi de colectare de informaţii în spatele liniilor inamice”, notează specialistul britanic.
Potrivit lui Taras Kuzio, serviciul rus de informaţii, GRU, şi serviciul de securitate federală al Rusiei, FSB, se ocupă de antrenarea teroriştilor.
Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele rus Vladimir Putin, preşedintele Franţei, Francois Hollande şi omologul său ucrainean, Petro Poroşenko, au negociat la Minsk, miercuri și joi, un acord pentru încetarea focului în Ucraina şi evitarea războiului. Într-un editorial intitulat ,,Summitul de la Minsk: Înfrângerea”, jurnalistul publicației Der Spiegel, Jakob Augstein, scrie că în urma înțelegerilor care au avut loc în Belarus, Ucraina rămâne ,,o țară divizată”.
,,Nici rușii, nici americanii nu vor să renunțe la Ucraina – iar cea mai puternică femeie din Europa (n.r. – Angela Merkel) nu poate schimba asta. Ce s-a întâmplat în Ucraina? O pradă a marilor puteri. Americanii și rușii trag de granițe spre Vest, respectiv spre Est. Trag până când țara se frânge. Cine încă mai crede că o fragmentare a țării încă mai poate fi evitată?”, întreabă Der Spiegel.
