Uniunea European ar trebui să-şi intensifice sprijinul pentru Republica Moldova, Georgia şi Ucraina în implementarea cât mai rapidă a Acordului de Asociere, consideră Ian Bond, directorul biroului de politică externă al Centrului de Reformă Europeană din Londra. De asemenea, Statele Unite, pentru a contracara presiunile Moscovei în sferele de influenţă ale Rusiei, ar trebui să acorde o atenţie prioritară privind negocierea unor acorduri de liber schimb pentru reformarea acestor trei state din Parteneriatul Estic, susţine Bond.
Necesitatea implementării rapide a Acordului de Asociere este cu atât mai importantă, cu cât două dintre statele membre ale Parteneriatului Estic, Armenia şi Azerbaidjan, şi-au reactivat recent tensiunile în conflictul îngheţat din Nagorno Karabah, subliniază Ian Bond.
„UE şi-a dezvoltat o abordarea mai diferenţiată a celor şase state din Parteneriatul Estic, reflectând o dorinţă de integrare mai strânsă în raport cu Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. Vor fi necesare mai multe resurse ale UE, ca şi o abordare de tip <<contry-by-contruy>>, în statele unde se aşteaptă reforme şi UE oferă stimulente. Statele Unite ar trebui să acorde o prioritate mai mare în a negocia acorduri de liber schimb cu vecinii Rusiei care vor să se reformeze”, notează specialistul britanic într-o analiză pentru National Interest.
În opinia lui Ian Bond, cea mai bună investiţie pe care UE o poate face în ţările din vecinătatea Rusiei o reprezintă „extinderea fluxurilor de informaţii, încurajarea contactelor personale şi crearea de oportunităţi educaţionale”.
„Nu există gloanţe magice pe termen scurt pentru a-i face faţă Rusiei. Putin şi micul său cerc de consilieri s-au supralicitat în Ucraina, ignorând neînţelept costul pe termen lung pentru Rusia în a-şi înstrăina Ucraina şi a-şi speria vecinii. Reducerea riscurilor viitoare în ţările din vecinătatea Rusiei va necesita unitate în Vest şi voinţă politică la cel mai înalt nivel, păstrând în acelaşi timp o cale deschisă pentru diplomaţie”, conchide Bond în analiza sa.
Anul 2014 a fost anul de maxim scepticism privind soarta Parteneriatului Estic, odată cu ieşirea din scenă a celor doi arhitecţi ai acestui proiect, miniştrii de Afaceri Externe suedez, Carl Bildt, şi polonez, Radoslaw Sikorski. S-a discutat aprins despre dispariţia celui mai important proiect al UE în Europa Orientală.
“Pe hârtie, Parteneriatul Estic va mai supraviețui ceva timp. De altfel, viitorul summit este deja fixat, fiind prevăzut să aibă loc la Riga, în vara lui 2015. Numai că fără strălucirea și ghidajul fondatorilor proiectului, Carl Bildt și Radosław Sikorski, cel mai probabil barca Parteneriatului Estic va luneca haotic pe valuri, fără cârmă și busolă”, scria într-un articol publicat în Revista 22, redactorul-şef al acestei publicaţii, analistul Armand Goşu.
“După războiul ruso-georgian din august 2008, care a surprins Occidentul nepregătit, Polonia și Suedia, prin Radosław Sikorski și Carl Bildt, au formulat un răspuns de soft power la politica rusească de consolidare a influenței în fostul spațiu sovietic. Răspunsul UE poartă numele de Parteneriatul Estic, proiect ce a fost lansat oficial la summit-ul de la Praga, din mai 2009, după ce a fost aprobat de șefii de stat și de guvern din UE la Consiliul din decembrie 2008. Parteneriatul Estic a salvat de la abandonare şase foste republici sovietice, trei din Europa de Est (Belarus, Ucraina și Republica Moldova) și trei din Transcaucazia (Georgia, Armenia și Azerbaidjan)”, explica Goşu anul trecut.
“Parteneriatul a venit la momentul potrivit, oferind o șansă acestor popoare și întreținând dorința, aproape mistică, de a se apropia de Occident și de a limita influența rusească. Parteneriatul Estic a fost colacul de salvare de care s-au agățat opoziția politică din țările respective, societatea civilă, noile generații, în tentativa de a salva instituții democratice, de a limita excesele autocraților de la Minsk, Erevan sau Baku”, mai nota Armand Goşu în articolul său.
