Vizita lui Vladimir Putin în Ungaria are ecouri mult mai largi decât relaţia Moscova-Budapesta, ecouri ce reverberează şi în relaţiile bilaterale dintre România şi Republica Moldova, consideră geostrategul Dan Dungaciu, preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI).
În cadrul conferinţei “Puntea Moscova-Budapesta peste Ucraina şi România”, organizată de Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN), Dan Dungaciu a explicat că jocul geopolitic al Ungariei ar trebui să intereseze România în măsura în care poate discuta despre ea din perspectiva unui pericol regional sau european.
Dungaciu consideră că, în acest moment, România este singură pe linia vecinătăţii sale. “În ce măsură mai poate vorbi România astăzi despre Ungaria când aceasta gândeşte în termini neeuropeni?”, se întreabă preşedintele ISPRI, precizând că “sunt trei lucruri care ne interesează”: palierul global, cel regional şi cel bilateral. Global, Ungaria este un stat al Alianţei Nord-Atlantice, dar nu este preconizată construirea de baze NATO pe teritoriul ei. “Poate exista un deficit de viziune strategică în Ungaria, dar totuşi un stat euroatlantic, care se presupune că atunci când articolul 5, Doamne fereşte, va fi activat, va fi capabilă să şi-l asume”, a comentat Dungaciu, subliniind faptul că, în prezent, Ungaria are o relaţie rece cu Statele Unite.
Ungaria, în plin joc al măştilor
În ceea ce priveşte contextul regional, Ungaria dă dovadă de instabilitate în relaţiile sale internaţionale şi “joacă pe idea că Rusia nu este alteritatea Europei, nu este opusul Europei, ci trebuie să fie un partener al Europei”. Din acest punct de vedere, consideră Dan Dungaciu, Ungaria îşi asumă rolul unui “soi de punte” sau, în termeni plastici, “avem de-a face cu un viţel deştept în interiorul spaţiului euroatlantic, care joacă la două capete”.
Care sunt indiciile acestui joc “la două capete”? Ungaria lui Viktor Orban îi deschide lui Vladimir Putin un spaţiu de acţiune în zona energetică a negocierilor Uniunii Europene prin invitarea Gazpromului, pe parte de aspect investiţional, în industria nucleară. Astfel “viţelul deştept” se transformă într-un agent economic al intereselor Kremlinului în tema energetică de pe continentul european.
Prima vizită internaţională a lui Vladimir Putin, după anexarea Crimeei şi izbucnirea războiului separatist din estul Ucrianei, s-a lăsat la Budapesta cu o “decartare” de 10 miliarde de euro în Ungaria pentru modernizarea singurei sale centrale nucleare, staţia de la Pask, aflată la 100 de kilometri de capitala ungară, construită în anii ’80, cu patru reactoare de 2.000 de megawaţi.
Fostul grup Visegrad şi Vladimir Putin
Dungaciu a adus, de asemenea, în discuţie şi parteneriatul economic extrem de consistent între statele din fostul grup Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria) şi Rusia. Legat de acest aspect, preşedintele ISPRI a comentat că “Grupul Visegrad ajunge să fie, din punct de vedere economic, poziţionat între continentul european şi Rusia. Economic, România este categoric mai înaltă decât aceste state”.
Remarca expertului ISPRI despre relaţiile economice strânse dintre fostul grup Visegrad şi Rusia are puncte comune cu perspectiva reputatei jurnaliste Anne Applebaum asupra acestei chestiuni. Într-o analiză publicată în The Spectator, Applebaum discută despre cazul Cehiei. În 2013, guvernul ceh s-a prăbuşit în urma unui scandal de corupţie, iar actualul preşedinte al Cehiei, propulsat pe fondul haosului politic din urmă cu doi ani, şi-a finanţat campania de alegeri cu fonduri din partea Lukoil, companie energetică rusă. “Din acel moment, președintele Zeman – care, din fericire, nu controlează guvernul – a vociferat împotriva sancțiunilor la adresa Rusiei, a minimalizat invazia rusă a Ucrainei drept «o izbucnire de gripă» și a invitat la Praga oligarhii ruși sancționați de occidental”, spune Applebaum, citată de Europa Liberă. Nici Slovacia nu-şi ascunde simpatiile faţă de politica Kremlinului. “Slovacia are un prim-ministru care flirtează cu naționalismul dur – spunînd că țara sa s-a format «pentru slovaci, nu pentru minorități» – și exprimă îndoieli pe tema sancțiunilor împotriva Rusiei”, explică Anne Applebaum. Ba chiar şi Polonia, cel mai notabil succes din Europa Centrală şi statul cel mai activ pro-NATO, pare a se fi alăturat, la nivelul populaţiei, acestui cor de susţinători ai sentimentelor anti-europene ale Rusiei. “Vorbitorii pe Internet acuză drept o catastrofă «cei 25 de ani dezastruoși» de tranziție”, subliniază Applebaum.
Silenţios, Putin trecea…
Jurnalistul Emil Hurezeanu, membru FUMN, a afirmat că lipsa de proteste consistente din Ungaria faţă de sosirea lui Putin nu a fost deloc surprinzătoare, deoarece aparatul de PR al Budapestei a funcţionat minuţios şi nimeni “nu a ştiut când a ajuns Putin, pe unde s-a deplasat, chiar şi depunerea de coroane din piaţă a avut un moment echivoc de izolare completă a lui Putin care nu mai era alături decât de coroane şi fantomele trecutului”.
Pe coperta revistei lunare Magyar Narancs, premierul ungar Viktor Orban apare ilustrat pamfletar, într-un instantaneu de “dragoste internaţională”, îmbrăţişat pe la spate de un urs brun cu labele şi botul pline de zăpadă. Animalul priveşte încruntat solemn spre cititor, în timp ce Viktor Orban se uită uşor panicat într-o parte. Publicaţia susţine că guvernul de la Budapesta nu putea să refuze această vizită, iar Moscova avea nevoie ca de aer de Ungaria, pe fondul izolării internaţionale a lui Vladimir Putin şi a dificultăţilor Rusiei de găsi noi pieţe pentru bunurile şi serviciile sale. “Putin avea nevoie să arate lumii întregi că mai există o ţară europeană care îl susţine”, notează Magyar Narancs, citată de VoxEurop.
În articolul menţionat din The Spectator, Anne Applebaum discută şi despre o preocupare excesivă a lui Viktor Orban privind trecutul Ungariei, care ar putea explica exhaustiv un “calcul intim” în relaţia sa cu Vladimir Putin: “Orban este faimos și pentru nostalgia sa față de <<Ungaria Mare>>, care nu mai există de la Primul Război Mondial. O mică felie din acea împortantă pierdere teritorială este acum parte a Ucrainei – un fapt pe care, în mod curios, ministrul de externe rus l-a adus în discuție la München. Poate a fost o insinuare: dacă Rusia reușește cu succes împărțirea Ucrainei, Budapesta ar putea căpăta și ea o felie”.
De menţionat, în privinţa României, ar mai fi mesajul transmis de Viktor Orban, anul trecut, etnicilor maghiari, şi anume că a venit vremea ca aceştia să abandoneze “dogmele şi ideologiile” occidentale, cum ar fi democraţia liberală, spunându-le că el, personal, este adeptul “democraţiilor neliberale”, ca în Turcia, China şi Rusia.
