La Bucureşti va avea loc mâine premiera filmului „De ce eu?”, în regia lui Tudor Giurgiu, despre cazul procurorului Cristian Panait, asupra a cărui sinucidere, în România turbulentă a anilor 2000, planează încă extrem de multe semne de întrebare. Poate că s-ar putea face şi un film numit „Ce-i în capul tău, Mr.Candu?”, pornind de la declaraţiile aiuritoare ale preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, pe tema procurorului general non-politic.
Filmul ar putea debuta chiar cu afirmaţiile lui Candu în emisiunea de la Moldova 1, cu un zoom in pe gura lui, apoi un zoom out trepat, ca să descoperim figura vorbitorului pe măsură ce el vorbeşte. Filmul să fie un mix de reportaj realist şi pamflet animat expresionist şi să analizeze toate ramificaţiile aluzive care decurg din declaraţiile lui Candu despre Procuratura Generală. Partea de pamflet animat, de pildă, ar putea conţine o scenă în care, la o masă, oligarhul Vladimir Plahotniuc ia cu o lingură ruginită, încrustată cu steagul Federaţiei Ruse pe coadă, mulţi oameni dintr-un castron fisurat, unde se află întreaga populaţie a Republicii Moldova, şi o duce spre gură, mestecând apoi festinul uman cu o poftă de urs, iar după fiecare înghiţitură se şterge la gură cu o bancnotă de 1.000 de euro pe care o aruncă apoi pe jos, iar Marian Lupu, liderul PDM, mergând în patru labe cu ochii daţi peste cap, ca într-un ritual şamanic, adună fiecare bancnotă şomoiogită, o îndreaptă pe piept, scuipă pe ea şi şi-o lipeşte pe frunte, cântând Kalinka pe tonul corului armatei sovietice.
“În primul rând, există o problemă juridică, că nu avem ce face cu actualul procuror general, deoarece el are un anumit termen. Noi nu îl putem da afară, el este independent în activitatea sa”, a explicat Andrian Candu, precizân că s-ar comite o ilegalitate dacă actualul procuror general, Corneliu Gurin, despre care liberalii spun că ar fi controlat de PDM, ar fi demis. Candu mai spune şi asta: “Și dacă încălcăm legea și îl eliberăm din funcție, nu rezolvăm nimic deoarece degeaba aducem pe un procuror străin care nu o să poată să funcționeze. În al doilea rând, ce folos că aducem un procuror general străin dacă nu am pregătit sistemul procuraturii pentru ca să fie posibil să lucreze acolo? El va fi mâncat din interior și nu o să facă nimic”.
Am să reiau contradicţiile logice de sens juridic care decurg din afirmaţiile lui Candu, prezentate astăzi într-un articol de către InfoPrut. Sunt multe întrebări de pus. Dacă numirea unui procuror general străin ar fi imposibilă, pentru că ar însemna, prin demiterea actualului procuror, o presupusă ilegalitate, atunci cum se face că, totuşi, Andrian Candu duce discuţia într-un scenariu al numirii unui procuror general străin într-un sistem al procuraturii nepregătit care îl va “mânca” din interior, dând de înţeles că o asemenea variantă ar fi, până la urmă, posibilă, dar greu de integrat în asamblajul sistemic al procuraturii, în care, se înţelege, un procuror care nu va fi “de-al casei” va avea mâinile legate? Despre ce vorbim, este sau nu o încălcare a legii? Care este sensul afirmaţiei “nu am pregătit sistemul procuraturii”, cum se traduce liber această afirmaţie? Cum anume nu este pregătit sistemul, nu are un cadru legislativ format pentru aducerea unui procuror străin, nu este armonizat cu legislaţia europeană? Dacă este vorba doar despre o armonizare sau despre o formatare, atunci n-ar trebui să existe nicio problemă în Parlament cu aceste aspecte, când intenţia este bună, ele se pot realiza uşor.
Însă Candu mai face ceva prin afirmaţiile sale. Aruncă, prin ricoşeu – nu neapărat voit, ci mai degrabă din cauză că e cam tufă la capitolul comunicare -, într-o zonă a acuzei de iresponsabilitate şi recomandările emisarilor UE sosiţi pe Aeroportul din Chişinău la negocierile pentru formarea alianţei de guvernare. Demnitarii europeni au recomandat, pe 20 ianuarie, partidelor proeuropene de la Chişinău – PLDM, PDM şi PL – ca procurorul general să fie o persoană non-politică, desemnată în consultare cu Comisia Europenă (CE), ceea ce va transmite clar la Bruxelles mesajul că noul Guvern al Republicii Moldova este pregătit să înceapă procesul de reform în justiţie, piatră de temelie pentru orice plan de integrare europeană. Dacă Andrian Candu afirmă că numirea unui procuror general străin ar fi o ilegalitate, atunci, prin deducţie logică, se presupune că întreaga procedură a Comisiei Europene în tratarea reformei justiţiei în pachetul principiilor de integrare în UE ar fi eronată şi provocatoare de turbulenţe juridice în statele care pornesc procesul integraţionist european. Tot prin deducţie logică, se poate înţelege din această perspectivă prezentată de preşedintele Parlamentului că întregul stabiliment juridic al Uniunii Europene ar fi un şir nesfârşit de ilegalităţi comise în reforma justiţiei.
Ca să n-o lungesc inutil:
– o reformă a justiţiei care să culmineze cu o deratizare anticorpuţie după modelul celei instrumentate de DNA ar însemna un coşmar insuportabil pentru oligarhii, clientela politică locală şi toţi hoţii mărunţi şi mari care se hrănesc – prin privatizări sălbatice, deturnări de fonduri şi devalizări orgiastice – de la prăbuşirea URSS-ului încoace dintr-o corupţie scăpată de sub control în Republica Moldova;
– da, să fie reforma justiţiei, zic ei, dar să o controlăm noi politic, facem câteva capturi babane, poate chiar dintr-ai noştri, pe ăia pe care îi avem pe lista neagră, în tot timpul ăsta le dăm de înţeles ălora de la Bruxelles că, uite, suntem băieţi serioşi, vrem stat de drept ca la carte şi ăia, proştii, ne varsă bănet pe joagăr;
– nu cred nici în ruptul capului că actuala guvernare de la Chişinău îşi doreşte o integrare europeană, care le-ar putea aduce după aceea pe cap şi un coşmar mai mare decât DNA, MCV-ul, ci vor mai degrabă să creeze „iluzii optice” care să le permită accesul la cât mai mulţi bani europeni prin Acordul de Asociere, vor bani de peste tot, şi de la UE, şi de la Putin, ba chiar îi cred în stare să le facă cu ochiul şi celor din ISIS, dacă siniştrii ăia de fundamentalişti cu bombe sub pulover le-ar face propuneri atractive financiar;
– Gaşca Lupu-Filat-Plahotniuc-Gaburici-Voronin-şi-care-mai-sunt-pe-acolo, nu ştiu, poate chiar are impresia că UE este o adunătură de funcţionăraşi duşi cu pluta pe care ei îi pot buzunări printr-un parcurs european de mântuială, fără ca Bruxelles-ul să se prindă de tărăşenie;
– Gaşca Lupu-Filat-Plahotniuc-Gaburici-Voronin-şi-care-mai-sunt-pe-acolo ori nu se poate obişnui cu ideea că fondurile europene sunt dificil de furat şi că, pentru un proiect pe bani europeni prost implementat trebuie să plăteşti apoi corecţii financiare din bugetul naţional (adică, din „pocalul” de unde se pot sifona cei mai mulţi bani) care te aduc la sapă de lemn, ori sunt foarte siguri că le va ieşi simulacrul pro-european;
– ştiu, e greu, oligarh născut în demenţa fabuloasă a anilor ’90 fiind, să accepţi condiţiile de integrare europeană – este ca şi când, botulism fiind, ai accepta să vină peste tine tratamentul medical.
Când scapă asemenea porumbei pe gură, poate că Andrian Candu ar trebui să-şi amintească că vorbele lui, pe vremea când era ministrul Economiei, despre privatizarea către ruşi a celor două companii de stat care administrează reţele teritoriale de distribuţie a energiei electrice – RED Nord şi RED Nord-Vest -, nu se duc în neant, ci rămân consemnate.
Păi, cum facem până la urmă, Mr. Candu, privatizăm siguranţa naţională Rusiei şi după aceea numărăm ciorile pe cer aşteptând să ne intre banii UE pe card? Nu vă miroase a şmenuri de epocă post-sovietică?
Creştin-democratul Giulio Andreotti, supranumit şi „Divo Giulio”, a fost unul dintre cei mai renumiţi premieri ai Italiei şi un animal politic de o inteligenţă sclipitoare. Amestecat până-n gât cu mafia Cosa Nostra, responsabil – se spune despre el – şi pentru câteva asasinate politice, printre care şi cel al lui Aldo Moro, Andreotti a avut o viaţă întreagă un blestem pe care toţi banii din lume şi toată puterea politică nu l-au putut îndepărta: migrenele, migrene crunte, zi de zi, migrene aducătoare de nesfârşite insomnii, migrene devastatoare.
Cam aşa stă treaba şi cu mizerabilsimul unor „lideri” precum Lupu, Voronin, Plahotniuc sau Filat: sunt nişte migrene naţionale sordide care vor să impună „Legea băltirii oligarhice” ca singur fus orar al Republicii Moldova.
Însă, după cum se vorbeşte pe la colţuri, Vlad Filat pare a avea şi alte puncte comune cu Giulio Andreotti.
