Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000
În curând se încheie un deceniu de când societatea moldoveană agonizează într-un lung și obscur proces de tranziție de la totalitarism, ateism și dictatură spre democrație, libertate spirituală și economică.
De aproape un deceniu se discută despre reforme economice și despre trecerea spre o economie liberă, de piață. Cu cât, însă, se discută mai mult, cu atât noul model economic devine tot mai iluzoriu. Se întâmplă exact ca în bancul despre comunism care era comparat cu orizontul: cu cât te apropii de el, cu atâta acesta se îndepărtează. Așa se face că, în loc să ne apropiem de un nou model economic, bazat pe echitate, libera inițiativă, concurență sănătoasă, competență și inteligență, noi, de fapt, conservăm vechiul model, numai că îl facem și mai mafiotizat, și mai corupt, și mai necompetitiv. Întreaga economie este dominată de clanuri și este strict subordonată intereselor de clan. Aparatul de stat este corupt și incompetent și deservește nu statul, ci aceste clanuri, pe care el le protejează economic și legislativ. Partidele politice, cu mici excepții, fiind exponentele acestor interese, fac o retorică „statală” zgomotoasă în favoarea „interesului național”. Ca urmare, statul a devenit o jucărie în mâinile acestor clanuri economice și politice, servindu-se pe ele, dar nu pe cetățeni. Iată de ce, instituțiile statului sunt total compromise.
Citiți articolul integral în ziarul Timpul.
