Eu n-am nimic cu rușii din Moldova care sărbătoresc ”Deni Pobeda”. De ce n-ar sărbători-o, de vreme ce țara lor de origine chiar a învins în cel de-al doilea Război Mondial? Și nu a învins doar fascismul și Germania nazistă, ci și pe noi, și pe baltici, și pe polonezi, și pe sârbi și întregul fost lagăr socialist. Asta da victorie! Și ea merită sărbătorită pururea!
Pe mine mă deranjează însă indivizii născuți pe acest pământ, cu părinți și bunei născuți pe acest pământ, românesc, care vor în Uniunea Europeană, dar merg la memorial și închină plecăciuni la Stalin.
Nu vreau însă să mă întorc în istorie, pentru că, orice s-ar spune, fiecare dintre noi este subiectiv atunci când vine vorba de istorie și o interpretează în felul său. Să vorbim însă despre prezent. Despre ziua de sâmbătă – 7 mai 2011, când Filat striga că ”Moldova e în Uniunea Europeană”, când strângea zglobiu mâinile diplomaților europeni și făcea ochi dulci aparatelor de fotografiat și camerelor de luat vederi. Asta în condițiile în care ”Ziua Europei” NU e pe 7 mai, ci pe 9. Astăzi Filat ar fi trebuit să strângă mâinile oficialilor europeni, astăzi ar fi trebuit să spună că ”Moldova e în UE”.
Dar nu, Filat al nostru avea azi o mutră pioasă la memorialul ”Eternitate”, centrul dedicat ”Zilei Victoriei”. Victoria rușilor, asupra nemților, asupra polonezilor, balticilor, sârbilor și românilor.
Repet: rușii au tot dreptul să se bucure și să sărbătorească. Să fie sănătoși! Dar noi, cei ce ne batem cu pumnul în piept că vrem integrare în Uniunea Europeană, ce căutăm noi la Memorial?
A fost azi oare Donald Tusk (premierul Poloniei) la vreun Memorial? Dar Andrius Kubilius (premierul Lituaniei)? Dar buna ”prietenă a lui Filat”, Angela Merkel, oare ce părere o fi având de 7 și 9 mai moldovenesc?
E păcat că, în continuare, nu știm ce vrem și-ncotro s-o apucăm. Și e păcat că Filat a avut doar o tresărire de orgoliu, vineri, când a decis să-l retragă pe Bodiu din cursă.
Autor: Alex Cozer
Foto: Europa Liberă
