Un grup de parlamentari români, format recent, promovează ideea de reunificare dintre România și Republica Moldova, scrie EUobserver.
Acum, grupul Prietenii Unirii, cu 41 de membri ai Parlamentului de la București, țintește către legături mai strânse, economic și cultural, între cele două state.
Cea mai controversată propunere, susținută de unii dintre membrii Parlamentului, este ca România să facă o ofertă de unire Republicii Moldova.
„Trebuie să colabărăm cu Republica Moldova, să-i ajutăm să găsească Europa și valorile europene. Dacă unirea va fi o soluție acceptată de UE și NATO, o facem cu plăcere”, spune Ovidiu Raețchi, parlamentar liberal.
Chestiunea deschide răni istorice și unele răni curente, inclusiv războiul din Ucraina și conflictul înghețat din regiunea transnistreană – ceea ce ar mări ruptura dintre Rusia și UE.
Acest lucru vine într-un moment tensionat pentru Republica Moldova, care suferă de o criză economică, cu leul moldovenesc devalorizat și corupție exagerată.
Politicienii de top de la București spun că susțin puternic unirea, dar doar la modul declarativ. Mișcările unioniste de pe ambele părți ale graniței susțin că unirea este răspunsul la problemele Republicii Moldova.
”Republica Moldova nu are nicio șansă de supraviețuire, iar singura metodă de a depăși această criză este unirea cu România”, spune Dinu Plîngău, fostul președinte al grupului unionist Tinerii Moldovei.
Activiștii spun că România este un exemplu de succes politic și economic – datorită creșterii sale economice constante, calității de membru UE și NATO și a programului anti-corupție radical.
La Chișinău, niciun partid din Parlament nu a făcut campanie electorală pe tema unionismului. Deși cetățenii Republicii Moldova sunt în favoarea aderării la UE, sunt mai temperați când vine vorba de NATO.
După alegerile de anul trecut, culorile politice din Republica Moldova se schimbă, de la liberali și partide pro-europene, către comuniști și socialiști, care sunt mai apropiați de Rusia.
Partidele pro-ruse au reușit să devină o forță a schimbării în ochii electoratului dezamăgit.
„Discuțiile despre unire doar slăbesc politica de la Chișinău”, spune Nicu Popescu, analist senior la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, „hrănește discursul anti-românesc al forțelor politice pro-ruse, care sunt în creștere.”
Partidul Socialist are cel mai mare număr de locuri în Parlamentul de la Chișinău, iar o coaliție instabilă formată din democrați și comuniști conduce guvernul.
Doar 7,5-15% din populația Republicii Moldova este în favoarea unirii cu România – cifră care nu s-a schimbat în ultimii 10 ani.
Pretenții conflictuale
România și Rusia au luptat pentru teritoriul pe care este astăzi Republica Moldova în ultimii 200 de ani, din momentul în care Imperiul Otoman a cedat controlul asupra statului vasal Moldova, care includea teritoriu aflat la estul și vestul actualelor granițe cu România.
În timp ce România promovează unirea ca pe o reunificare, Rusia o numește reanexare.
Teritoriul actual al Republicii Moldova a fost parte a Imperiului Țarist între 1812 și 1919 și o republică în URSS între 1945 și 1991.
România argumentează prin legăturile mai strânse cu Republica Moldova, în care cea mai mare parte a populației vorbește limba română.
România, care a început să existe ca stat din 1860, a asimilat Moldova între 1918 și 1940.
Ambele țări susțin că au influență asupra Chișinăului.
Abordare discretă
Grupul „Prietenii Unirii” are două obiective. Pe lângă tatonarea terenului pentru a vedea dacă această unire este posibilă, grupul promovează o politică mai discretă, prin care întărește legăturile economice, sociale și culturale dintre România și Republica Moldova – conexiuni în transporturi, susținerea sistemului educațional din Republica Moldova, burse de studiu în România și intensificarea dialogului politic.
„Nimeni (de la București) nu vorbește cu cetățenii Republicii Moldova despre ce au ei nevoie – lucruri simple, cum ar fi cărți (în limba română) în licee și universități”, spune Ovidiu Raețchi. „Mai este mult de făcut la nivelul acesta, fără să luăm în cosiderare unirea, cel mai important obiectiv.”
Ideea unirii este folosită de politicienii de la București înaintea alegerilor, ca o tactică pe termen scurt de a câștiga voturi.
Unirea este susținută de 76% din cetățenii României, potrivit unui sondaj de opinie IRES din 2013 – și niciun candidat important în alegerile prezidențiale de anul trecut nu a riscat să excludă tema în campanie.
Traian Băsescu, fostul președinte, a numit unirea „proiectul său de suflet”.
Acest lucru a fost susținut și de premierul Victor Ponta. „Angajamentul meu este ca împreună să facem a doua mare unire a României”, a spus anul trecut.
În privat, diplomații europeni își exprimă îngrijorarea despre asemenea discursuri revanșarde, însă declarațiile nu provoacă prea multă îngrijorare, pentru că puțini la Washington și Bruxelles iau în serios ce spun politicienii români.
Din 2010, România și-a intensificat susținerea pentru Republica Moldova – în special țintind spre următoare generație a electoratului. Atunci, România a oferit 100 de milioane de euro pentru educație și infrastructură. Studenții din Republica Moldova se bucură de privilegii în România, iar anul trecut Ponta a donat 100 de mictobuze școlilor din Republica Moldova.
În ultimii 10 ani, numărul cetățenilor Republicii Moldova cu pașapoarte românești a explodat, lucru care a adus zeci de mii de voturi noi.
„Cu fiecare nouă rundă de alegeri, tot mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova cu pașapoarte românești votează la alegerile din România – având în vedere cât de apropiate au fost alegerile din România, brusc interesul în Republica Moldova este mai puțin teoretic și mai mult practic (din partea partidelor din România)”, spune Popescu.
Oricum, nu există declarații unioniste agresive din partea noului președinte, Klaus Iohannis. Anul trecut, când era primarul orașului transnilvănean Sibiu, argumenta o mișcare mai discretă în direcția unirii, aceasta nefiind un obiectiv național.
Dar nu a eliminat polibilitatea unirii.
Activiții vor unire cât mai curând posibil
Acțiunea 2012 este un grup umbrelă format din 30 de grupuri unioniste din România, Republica Moldova, Elveția, Franța, Italia și SUA, care vor ca România să facă o ofertă de unire Republicii Moldova în 2016.
„Acum Republica Moldova se confruntă cu o criză economică dezastruoasă, iar singurul lucru care poate să salveze Republica Moldova este unirea cu România”, spune vicepreședintele Acțiunii 2012, Iulia Modiga.
Anul viitor vor fi alegeri parlamentare în România. Deși unirea nu este principala grijă a electoratului, alegătorii vor fi mai amabili cu candidații cu tendințe unioniste.
În teorie, activiștii și unii politicieni cer referendum, ca unirea să aibă loc în martie 2018.
Data este încărcată de semnificații politice – se împlinește un secol de la unirea României cu părți din actualul teritoriul al Republicii Moldova.
Chestiunea Basarabia
Precedentul istoric devine complicat când vine vorba de care bucăți de teritoriu ar putea să se alăture României.
Vizitatorii care trec prin București sunt confruntați cu graffiti și abțibilduri împrăștiate pe ziduri, clădiri abandonate și pereții toaletelor din baruri, care spun că „Basarabia e România” – cu referire la zona care a fost parte a României în perioada interbelică.
Totuși, Basarabia include părți în nordul și sudul Republicii Moldova, care acum sunt în Ucraina.
Basarabia exclude, de asemenea, și cea mai mare parte a regiunii transnistrene, care este aliata Moscovei.
Politicienii de la București vorbesc adesea despre reunificarea cu Basarabia – dar când activiștii și parlamentarii sunt întrebați, spun că nu au niciun plan cu teritoriul Ucrainei.
Chestiunea transnistreană
Deși activiștii din Acțiunea 2012 vor unirea și cu regiunea transnistreană, nu există un precedent istoric, majoritatea teritoriului nu a aparținut niciodată României.
Regiunea transnistreană găzduiește Armata 14 rusă și un mix balansat de români, ruși și ucraineni.
Majoritatea celor din regiunea transnistreană rămân pro-ruși și sunt sceptici în legătură cu intențiile României – lucru care se datorează presei pro-ruse părtinitoare, susțin oponenții Moscovei.
Părerea oamenilor de pe stradă de la Tiraspol este mai degrabă sceptică față de România.
„Oamenii din afară văd regiunea transnistreană ca pe un stat sovietic și mulți transnistreni văd România ca pe un loc din secolul XIX, cu căruțe ale țiganilor trase de cai în fiecare intersecție”, spune o persoană din regiunea transnistreană.
Criticii spun că începerea discuțiilor expansioniste acum, când UE încească să tempereze tendințele naționaliste din statele membre, nu este un lucru înțelept pentru că ar putea exagera tensiunile într-o regiune lovită de dezastru la nivel politic, militar și economic.
„Știm că este un moment sensibil să începem această unire prietenoasă din cauza situației din Ucraina”, spune Raețchi.
O altă mare problemă ar putea fi implicațiile geopolitice ale unei astfel de abordări unioniste, în traducere liberă – „ar enerva destul de mult Rusia”.
„Ne-am îngrijorat prea mult de ce ar putea să spună Rusia ori altcineva”, spune Iulia Modiga. „Dacă așteptăm să vedem ce spune toată lumea, inclusiv Rusia sau Bruxelles, nu o vom face. Ar trebui să decidem singuri.”
Dar un referendum la Chișinău e puțin probabil.
„Dezamăgirea față de partidele pro-europene de la Chișinău este în creștere, nu pentru că partidele sunt pro-europene, dar pentru că nu s-au ținut de promisiune în ceea ce privește anticorupția”, spune Nicu Popescu. „Centrul de greutate în politica din Republica Moldova se mută dinspre forțele politice apropiate de UE și România către forțele apropiate Rusiei.”
Ministerul Afacerilor Externe din Rusia nu a dorit să comenteze pe această temă. De asemenea, MAE al REpublicii Moldova nu a dorit să intre în dezbatere, motivând că nu are „competența” să reacționeze pe tema formării unui grup unionist în Parlamentul de la Bu
