Decizia Rusiei de a-şi suspenda participarea la întâlnirile grupului comun consultativ privind Tratatul asupra Forţelor Armate Convenţionale în Europa (CFE) are un calcul strategic care, la o primă vedere, ar putea părea insesizabil, scrie publicaţia poloneză Gazeta Wyborcza. Unul dintre detaliile-cheie ale acestei retrageri din grupul comun consultativ trimite spre conflictul transnistrean.
„De ani de zile, partea rusă face tot ceea ce poate să menţină viabilitatea regimului controlului asupra armelor convenţionale, a iniţiat negocieri cu privire la adoptarea Tratatului asupra Forţelor Armate Convenţionale în Europa, a ratificat Acordul asupra Tratatului CFE adoptat”, a declarat, marţi, Anton Mazur, şeful delegaţie ruse la negocierile de la Viena privind CFE.
Mazur a mai spus: “Din păcate, statele NATO au preferat să evite prevederile CFE prin expansiunea Alianţei şi folosirea unor pretexte pentru a împiedica Acordul să intre în vigoare. Această cursă, continuată în pofida avertismentelor noastre repetate cu privire la impactul său negativ asupra regimului controlului armamentului convenţional a condus la un rezultat inevitabil – Rusia suspendă Tratatul CFE din 2007. La vremea respectivă, partea rusă a luat în considerare îndemnurile unor semnatari ai Tratatului CFE şi a decis să-şi continue participarea la lucrările grupului comun consultativ printr-o excepţie. Luând această decizie, noi am sperat ca această platformă să fie folosită pentru a se ajunge la o un nou regim de control al armelor convenţionale. La iniţiativa NATO, dialogul asupra viitorului regim de control al armamentului convenţional care a avut loc în formatul grupului a fost oprit în 2011 şi nu a mai fost reluat niciodată de atunci. Activitatea grupului a fost literalmente întoarsă înapoi. A fost oarecum revigorată doar înaintea unei reuniuni a miniştrilor de Externe din cadrul OSCE. Partenerii occidentali obişnuiesc să folosească această platformă pentru a transmite Rusiei nişte îndemnuri rituale goale să revină la vechiul Tratat CFE, care ne încalcă interesele. În asemenea condiţii, Rusia consideră participarea sa la viitoarele reuniuni ale grupului, care de obicei se reduc la citirea ordinii de zi, ca inutile atât din punct de vedere politic, cât şi practic şi ca excesiv de scumpe din punct de vedere financiar şi economic (…) Acest pas nu înseamnă că Rusia respinge un dialog viitor asupra controlului armamentului convenţional în Europa, atunci când partenerii noştri vor fi pregătiţi”.
Semnat pe 19 noiembrie 1990, Tratatul CFE limitează echipamentul militar greu – tancuri, avioane şi armament greu – în Europa şi a marcat sfârşitul militar al Războiului Rece. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică avea să se prăbuşească, iar şaptesprezece ani mai târziu Vladimir Putin avea să promulge o lege privind suspendarea participării Rusiei, invocând faptul că partenerii Moscovei nu ar respecta Tratatul. Concret, scânteia care a aprins iritarea liderului de la Kremlin a fost vestea din 2007 că Polonia urma să-şi plaseze un scut anti-rachetă. Raţionamentul principal al acestui document a fost crearea unui sistem de echilibru reciproc şi a unui sistem de încredere între Vest şi Est. “Semnăturile diplomaţilor din Est şi a celor din Vest au trimis la fier vechi probabil mai multe tancuri decât cele distruse în toate conflictele de după al Doilea Război Mondial”, notează publicaţia poloneză, adăugând că, prin această retragere intempestivă de la negocierile din capitala Austriei, Rusia a dat un semnal clar Alianţei Nord-Atlantice că încrederea între Est şi Vest nu mai există şi că “NATO şi Rusia sunt acum inamice”.
Mulţi ani, Tratatul CFE a fost considerat, în esenţă, mort. Mai exact, Rusia a încălcat de la bun început prevederile documentului de pacificare a celor doi poli geopolitici mondiali prin problema Caucazului şi prin implicarea în conflictul din regiunea transnistreană. Chiar şi aşa, subliniază Gazeta Wyborcza, „sistemul de schimb de informaţii, inspecţiile, notificările de exerciţii militare, notificările privind construirea de facilităţi militare importante au continuat să funcţioneze mai mult sau mai puţin. A fost un fel de <<supapă>> europeană pentru a evita noi conflicte militare”.
Totuşi, de ce a ales Rusia tocmai acest moment pentru a-şi încheia toate conturile cu acest Tratat? Publicaţia poloneză consideră că, fără îndoială, motivul îl reprezintă desfăşurarea brigăzii americane de 120 de tancuri Abrams şi vehicule blindate Bradley în Letonia, în “buza” enclavei ruse Kaliningrad. “Formal, SUA nu încalcă Tratatul CFE: Lituania, Letonia şi Estonia nu au aderat la Tratat, explicând că Rusia a primit anumite privilegii (Kaliningradul şi oblast-ul Pskov, riverane statelor baltice, au fost scoase din Tratat). Ceea ce Vestul priveşte drept contramăsuri împotriva ambiţiilor imperialiste ale Rusiei este privit de Putin ca o aruncare provocatoare a mănunşii de către NATO”, comentează Gazeta Wyborcza.
Mai multe documente dezvăluite în 2002 de Wikileaks sugerau existenţa unor capacităţi nucleare în această enclavă rusă – Kaliningrad – situată între Lituania, Polonia şi Marea Baltică. Estonia, Letonia şi Lituania, cele trei republici baltice, anexate de către fosta Uniune Sovietică în timpul celu de-al Doilea Război Mondial, dar care şi-au proclamat independenţa în 1991, după colapsul blocului sovietic, sunt state membre NATO, însă au un “călcâi al lui Ahile” comun: numeroasa diasporă rusă, care ar putea fi exploatată de Rusia după acelaşi tipar de război hibrid – a “prigoanei etnice a ruşilor” – folosit în estul Ucrainei.
Însă întrebarea ardentă a chestiunii este: ce înseamnă în subsidiar această retragere a Moscovei? Ipoteza Gazetei Wyborcza este aceea că, în cazul în care Rusia va vrea să demonstreze că ia în serios ceea ce Kremlinul consideră a fi o provocare din partea Alianţei Nord-Atlantice, această decizie ar putea duce la o “remilitarizare a oblastu-ului Kaliningrad (de exemplu, rachete Iskander cu rază medie ar putea fi instalate acolo) şi consolidarea capacităţilor militare din Transnistria, pe flancul de Sud-Est. De asemenea, ne-am putea aştepta ca mai multe sisteme de rachete S-300 şi aeronave SU-27 să fie trimise în Belarus. Asta înseamnă că ambele părţi vor muta tancuri şi avioane mai aproape de frontieră”.
Belarusul, pe teritoriul căruia se află baza militară 102 a Rusiei, la Gyumri, asigură Kremlinului un sistem de apărare pe flancul Mării Baltice.
“Prin ruperea Tratatului, Putin probabil caută să folosească starea de spirit pacifistă pentru semăna discortide în NATO. În acelaşi timp, el vrea să-i asigure pe europeni că americanii îi târăsc într-o altă confruntare militară. Cu toate acestea, aceste argumente nu umbresc faptul că tancurile gata de luptă şi aeronavele NATO şi Federaţia se vor confunta curând faţă în faţă. Ambele părţi îşi vor testa reciproc <<disponibilitatea>> şi marja de eroare care ar putea duce la confruntări se va reduce considerabil”, mai notează publicaţia poloneză.
