Fumam şi era cât pe-aci să-mi scap ţigara în poală când am citit ştirea că tovarăşii Kiselev şi Kondraşev, care intenţionau să arunce petarde propagandistice la Chişinău cu documentarul „Crimeea: Drumul spre casă”, au fost declaraţi indezirabili de către Internele din Republica Moldova. Şi nu numai ei, ci şi alţi instalatori de halucinaţii iredentiste din mass-media controlată de Kremlin.
Precizez – de uimire era să-mi cadă ţigara dintre buze, nu din alt motiv. În sfârşit, un lucru făcut cap-coadă, cu voinţă politică cât de cât unitară la nivel instituţional, mi-am zis grăbit. Apoi mi-am intrat încet în fire şi în scepticism. De ce scepticism? Pentru că nu-i suspectez pe politicienii de la Chişinău de decizii luate fără a fi strânşi cu uşa de ceva.
Până la acest spectacol de interdicţii, spălătorii de creiere ai Moscovei s-au cam lăfăit prin regiunea găgăuză liberi precum bondarii, având destul timp să emane toxine propagandistice în rândul populaţiei, ca să nu mai vorbim de materialele electorale ale Irinei Vlah, candidatul la funcţia de başcan, care duhnesc de evidenţa finanţării ruse şi de imagologie filorusă.
Ca să fiu precis: era prea groasă treaba dacă nici măcar în apropierea scrutinului de pe 22 martie Chişinăul nu şi-ar fi scos mâinile din sân. N-ar fi arătat prea bine în tot festivismul bruxellez pe care se chinuie să-l simuleze Guvernul Gaburici pe tema europeană. Probabil că au sunat destule telefoane de la Berlin. În plus, exista deja mesajul ferm al Angelei Merkel către Rusia – că va avea de-a face cu alte sancţiuni pentru anexarea Crimeei. Iar numele lui Kiselev se află pe lista de sancţiuni. Deci, vă imaginaţi că factorii contextuali erau total în defavoarea unui somn adânc al guvernanţilor de la Chişinău pe subiectul alegerilor din Găgăuzia, celălalt focar cu potenţial de federalizare a Republicii Moldova, după atotdecedata regiune transnistreană.
Însă partea amuzantă a chestiunii este heirupismul PLDM şi PDM, care, dom’le, s-au hotărât brusc să se ia la trântă cu balaurul televiziunilor ruseşti, printr-o iniţiativă legislativă care să contracareze propaganda rusească din presă. Cum sună asta, funny, nu, vorba americanului?: Marian Lupu, dispreţuitorul de unionism, vechiul combinator comunist al lui Voronin convertit la termenul de „democrat” şi personaj cu desaga plină de declaraţii anti-europene, vrea acum bătălie cu Goebbels-şii Kremlinului. Să te îneci de râs disperat şi mai multe nu! Generic, un politician ar avea de pierdut şi un altul de câştigat. La capitolul perdanţilor îl găsim pe democrat-liberalul Chiril Lucinschi, care deţine postul de televiziune TV7, televiziune care preia emisiunile postului rus NTV. De câştigat ar avea, după defrişarea concurenţei pe piaţa media, nimeni altul decât turbo-oligarhul PDM Vladimir Plahotniuc, care – cică – ar vrea ca televiziunile pe care le deţine să aibă doar conţinut propriu. Cum sună asta, tot funny, nu?: Plahotniuc să se transforme peste noapte, prin posturile de televiziune pe care le deţine, în Mogulul Bun care ţine la distanţă infecţia manipulatoare a Rusiei. Nu-i aşa, doar avea nevoie şi Plahotniuc de un detergent eroic pentru a spăla puţin întâlnirea misterioasă pe care a avut-o cu preşedintele Kîrgîstanului, Almazbek Atambaev, cu câteva ore înainte de plecarea liderului de la Bishkek spre întâlnirea programată cu Vladimir Putin?
Oricât şi-ar îndrepta Guvernul Gaburici privirea spre UE în declaraţii oficiale, prietenia germano-rusă rămâne prietenie germano-rusă, adică un element care (1) ridică multe semne de întrebare privind esenţa reală a Parteneriatului Estic şi (2) un legământ comercial între cele două puteri care a pus şi pune încă beţe în roate factorului de securitate american în construcţia NATO.
De aceea spun: să nu ne îmbătăm cu apă rece, Guvernul Gaburici exploatează tema europeană doar ca pe o metodă de legitimare, de ascundere sub preş a unui guvern cu un prim-ministru fără bacalaureat şi lipsit de experienţă politică, a unui guvern înhăitat cu PCRM, a unui guvern plin de miniştri înghesuiţi în afaceri cu statul, a unui guvern pândit de reţeaua unui mare scandal de devalizare în sistemul bancar.
