Pentru a înţelege motivele implicării Rusiei în autonomia Găgăuziei este important să pricepem viziunea lui Vladimir Putin asupra ordinii mondiale, spune Luca Coffey, cercetător specializat în securitate transatlantică al unui think-tank din Washington DC.
„Ceea ce lumea urmăreşte acum nu este o renaştere a Războiului Rece sau a Rusiei de tip sovietic, după cum susţin comentatorii frecvent, ci o Rusie imperială. Comportamentul lui Putin este precum cel al ţarilor ruşi care au construit Imperiul Rus pas cu pas, naţiune cu naţiune, hanat cu hanat, regat cu regat”, notează Coffey într-o analiză publicată pe Aljazeera.
Câştigurile teritoriale ale forţelor imperiale ruseşti din secolele XVII-XVIII şi care au caracterizat în mare parte Imperiul Rus, nu au fost privite ca anexări, ci au fost definite ca nişte obiective care deja le aparţineau, scrie specialistul, amintind că la acea dată cuceririle Rusiei în Europa de Est erau descrise ca fiind acte de eliberare a creştinilor-ortodocşi de sub controlul catolicilor polonezi sau de sub dogma musulmană. „Scoateţi din context dimensiunea religioasă şi înlocuiţi-o cu nevoia de a proteja – spre a-l parafraza pe Vladimir Putin – <<legăturile frăţeşti>> dintre Moscova şi vorbitorii de limbă rusă, şi obţineţi o situaţie similară astăzi”, subliniază Luca Coffey.
Regiunea transnistreană şi Găgăuzia înseamnă pentru Rusia posibilitatea de control total asupra graniţei de vest a Ucrianei şi garanţia unui spaţiu amplu de manevră pentru agresiunea rusă asupra regiunii Odesa, punctează specialistul.
Istoric, regiunea găgăuză este un produs secundar al rivalităţii imperiale dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, tipic pentru arealul conflictual din bazinul Mării Negre în secolul al XIX-lea. Ca şi Crimeea, Găgăuzia a fost luată de ruşi din posesia otomanilor, după războiul ruso-turc din 1806-1812, ca parte din Tratatul de la Bucureşti semnat la finalul războiului. Zona este un melting pot care conţine o mixtură de etnici turci, orientare religioasă creştin-ortodoxă, iar limba vorbită este în principal cea rusă. În 1990, mișcarea separatistă Gagauz Halkı („Poporul Găgăuz”), sprijinită de către autorităților centrale din Moscova, a proclamat în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994, Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni, a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor, iar un mai târziu, hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.
Anul trecut, în februarie, autorităţile din regiune au organizat un referendum prin care găgăuzii și-au exprimat poziţia în privința politicii externe a Găgăuziei. Întrebările au fost: „Doriți ca Găgăuzia să adere la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazakhstan și să nu încheie un acord de asociere cu Uniunea Europeană?” și „Sunteți pentru autodeterminarea Găgăuziei în cazul în care Moldova și-ar pierde independența și s-ar reuni cu România?”. Majoritatea covârşitoare a răspuns – “da”. Referendumul nu a fost recunoscut de către Chişinău
La această oră, în Găgăuzia au loc alegeri pentru funcţia başcan (sau guvernator). Scrutinul desfăşoară într-o atmosferă tensionată, sub asaltul propagandistic al Moscovei, pe care Occidentul a acuzat-o constant că ar urmări enclavizarea regiunii după model transnistrean.
Până la ora 09:30, găgăuzii s-au prezentat în procent de 5,3% la urne, a anunțat președintele Comisiei Electorale Centrale din Găgăuzia, Valentin Kara. Șeful CEC a mai precizat că la ora 07:00 au fost deschise toate secțiile de votare din autonomie: 65 din 26 de localități ale regiunii. Cei mai ,,harnici” votanți s-au dovedit a fi cei din Vulcănești, 5,8% prezentându-se la urne până la ora 09:30. În Comrat, până la ora 9:30 au votat 5,6% din populație, iar în Ceadâr-Lunga – 4,8% dintre alegători.
Scrutinul pentru alegerea bașcanului Găgăuziei a debutat cu un incident. 97 de buletine de vot au dispărut de la o secţie din Comrat, iar autorităţile au sesizat procuratura din regiune.
“Dimineață, am numărat buletinele de vot. Am calculat 2039 de buletine. CEC-ul ne-a eliberat 2136 de buletine. Reiese că CEC nu ne-a dat 97 de buletine”, a declarat preşedintele comisiei, Denis Pântea, citat de găgăuzinfo.md.
În scrutinul s-au înscris 10 candidaţi: Valerii Ianioglo – candidat independent (“Găgăuzia Unită”), Ruslan Garbalî – candidat independent, Nicolai Dudoglo – candidat independent (PDM, MR, “Noua Găgăuzie”, Oleg Caicî), Irina Vlah – candidat independent (PSRM, Serghei Buzadji), Oleg Garizan – candidat independent, Alexandr Stoianoglo – candidat independent, Serghei Cernev -candidat independent, Dmitrii Croitor – candidat independent, Ilia Anastasov – candidat independent, Leonid Dobrov – candidat independent.
Irina Vlah, fostă membră PCRM, este favorita cursei electorale, susţinută de socialiştii lui Igor Dodon şi finanţată masiv de către Kremlin.
Mai multe informaţii despre candidaţii la funcţia de başcan puteţi citi aici.
Alegerile vor fi monitorizate de 67 persoane acreditate în calitate de observatori internaționali din partea a 13 instituții: Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – 12; Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova – 11; Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei (CALRE) – 10 persoane; Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova – 9; Ambasada Turciei în Republica Moldova – 5; Ambasada Regatului Suediei în Republica Moldova – 4; Ambasada Ungariei în Republica Moldova – 4; Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în Republica Moldova – 3; Consiliul Adunării Interparlamentare a Statelor-membre ale Comunității Statelor Independente – 3; Ambasada Republicii Azerbaidjan în Republica Moldova – 2; Organizația pentru promovarea Diplomației Publice, Științei, Educației și Cooperării în domeniul tineretului ”Eurasian Commonwealth”, Federația Rusă – 2; Ambasada Ucrainei în Republica Moldova – 1; Asociația Obștească ”Reprezentanța din Moldova a International Republican Institute din SUA” – 1.
