Într-o analiză din Revista 22, Anatolii Baronin, directorul Grupului de Analiză “Da Vinci”, cu sediul în Odesa, oferă trei scenarii posibile ale felului în care va proceda Rusia cu regiunea transnistreană, care se confruntă în prezent cu o criză economică fără precedent.
Primul scenariu pentru separatiştii de la Tiraspol este cel al “autosustenabilităţii”. Ce implică această ipoteză? Un efort sisific de reformatare economică. “Moscova înțelege că sistemul transnistrean e de fapt o gaură neagră. Modelul de administrare a economiei, nivelul de obscuritate, relațiile economice netransparente și faptul că formarea acestui stat este nerecunoscută, toate acestea îi afectează capacitatea de export și perspectiva de a se autosusține. La 31 ianuarie 2015, pachetul majoritar al producătorului de fier și oțel din Rîbnița a fost transferat autorităților transnistrene. Afacerea este cumva unică, pentru că înainte s-a văzut un proces mai degrabă invers: proprietatea de stat a fost transferată către agenți privați. Detaliile comerciale nu au fost date publicității. Se cunoaște însă că Tiraspolul a primit partea care îi revenea omului rus de afaceri Alișer Usmanov”, notează Baronin în analiză.
Mai multe detalii despre situaţia economică din Rîbniţa, oraşul de baştină al liderului separatist Evgheni Şevciuk, citiţi aici.
Baronin afirmă că perspectivele autosustenabilităţii sunt reduse, motivele fiind următoarele: “Liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a promis că va face tot posibilul pentru a menține fabrica funcțională, păstrând inclusiv angajații. Estimările arată că în jur de 2.500 de oameni lucrează aici, fiind una dintre sursele cheie ale bugetului. 95% din producția sa este exportată și în țări UE, printre altele. Această mișcare nu este altceva decât o oportunitate oferită Tiraspolului de a-și construi propriul model, de a transparentiza economia, reducând astfel dependența de subvențiile rusești. Pe fond însă, chiar dacă Tiraspolul are șansa de a crește performanța competitivă a complexului, beneficiind de prețuri privilegiate la gaz, este puțin probabil că autoritățile vor reuși să ofere un management eficient. De aceea, perspectivele acestui scenariu sunt reduse”.
Al doilea scenariu ar putea fi cel al destabilizării, prin reîncălzirea conflictului îngheţat din regiunea transnistreană. Reţeta reactivării conflictului ar fi următoarea, precizează Baronin: 1) fabricarea unei crize economice şi social la Tiraspol – “Având în vedere controlul rusesc asupra presei din Transnistria, criza economică va fi prezentată drept o consecință a politicilor neprietenoase ale Chișinăului și Kievului, urmată de o invazie camuflată a forțelor Federației.”; 2) acest scenariu i-ar permite Moscovei să deschidă un al doilea front în imediata apropiere a graniţelor UE, putând astfel să “amestece Ucraina și chiar să distragă atenția Europei și Statelor Unite de la situația din Donețsk și Lugansk, forțându-le să accepte o pace favorabilă Kremlinului”.
Însă “glonţul de argint” pe care i l-ar favoriza acest scenariu Kremlinului este escaladarea la sud de Odesa şi “chiar i-ar da ocazia de a lupta pentru Odesa forţând un avans spre Crimeea. Şevciuk a vorbit în mod repetat despre dezideratul unei frontiere commune cu teritoriul Federaţiei Ruse”.
Punctul de vedere al directorului Grupului “Da Vinci” merge mână-n mână cu opiniile anailiştilor Stratfor, care afirmă că regiunea transnistreană are un sens strategic în blocarea accesului Kievului la Marea Neagră: amputarea pârghiilor de acţiune ale autorităţilor ucrainene în zona maritimă este acela de a crea o punte terestră între forţele militare ruse de pe teritoriul separatist al Republicii Moldova şi Crimeea. Pentru a forja acest coridor costlier în realizarea legăturii cu trupele din regiunea transnistreană, Rusia ar putea folosi „opţiunea pod-teren”, susţin analiştii americani. În această logică de asalt, Moscova ar avea nevoie de efective militare ofensive cuprinse între 40.000 şi 60.000 de trupe care să forţeze o înaintare de 645 de kilometri. Astfel, într-o durată de 23-28 de zile, Rusia ar putea ocupa un teritoriu de peste 100.000 de kilometri pătraţi. Odată ocupat teritoriul, ar fi necesar un corp militar defensiv de 80.000-112.000 de militari pentru ca Moscova să-şi păstreze obiectivul cucerit. Acest segment de coastă, vital pentru scutul teritorial al forţelor guvernamentale ucrainene, se întinde de la Mariupol la Crimeea prin Herson, Mykolaiv și Odesa.
Al treilea scenariu? Infiltrarea. În cazul în care situaţia economică a Rusiei se va deteriora şi mai mult, este posibilă o abandonare a regiunii transnistrene, însă “acest lucru se va întâmpla doar în condiţii de autonomie integrală şi păstrând integritatea leadership-ului local”, notează Anatolii Baronin în analiza din Revista 22. Baronin aduce în discuţie oferta făcută Chişinăului de către Grigori Karasin, numărul doi în Ministerul rus de Externe, care a spus că regiunea transnistreană ar putea să devină o zonă cu statut special în Republica Moldova.
“Încercarea de a infiltra Transnistria în sistemul guvernamental actual din Moldova ar putea pune capăt parcursului său european. Dacă scenariul este implementat, un plus de 0,4 milioane de cetățeni transnistreni vor fi integrați în sistemul electoral din Moldova totalizând în jur de 2,7 milioane de oameni. În consecință, electoratul transnistrean ar avea o putere electorală de 12,9%. Acest lucru ar oferi oportunitatea de a răsturna balanța de putere în favoarea forțelor proruse și ar crește probabilitatea formării unor guverne proruse la Chișinău care vor bloca procesul de integrare europeană și apropierea de România. Pe termen mediu, scenariul <<calului troian>> este o posibilitate foarte plauzibilă”, conchide Baronin.
