Cu 74 de ani în urmă sovieticii au orchestrat una dintre cele mai sinistre farse din istorie, ale cărei victime au fost între 200 și 3.000 de români, rămași captivi în satele de pe Siret după ce România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori.
După cedarea teritoriului de către România, în 1940, teritoriul a fost ocupat de Armata Roșie și NKVD. În primul an de ocupație sovietică peste 7.000 de români s-au refugiat în România, potrivit arhivelor ucrainene.
Sovieticii au considerat toți românii care aveau rude în România, care voiau să plece în România ori care erau pur și simplu bănuite de intenția de a se refugia erau considerați trădători de țară și deportați.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
Deputatul Eugen Tomac propune constituirea Comisiei pentru adevăr cu privire la masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. „Motivul pentru care doresc să înaintez această propunere către Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor este acela că după 74 de ani, numărul total al victimelor evenimentului sângeros de la Fântâna Albă încă nu este cunoscut cu certitudine”, a spus ieri Tomac într-o conferință de presă.
Eugen Tomac:
Astfel, solicit constituirea unei comisii speciale, care să investigheze abuzurile comise în trecut, să propună demersul necesar pentru recompensarea simbolică a familiilor victimelor şi să asigure rescrierea istoriei recente prin înglobarea punctelor de vedere ale victimelor lipsite de voce. Cred cu tărie că doar aflarea adevărului ne va permite atât delimitarea de trecut, cât şi asumarea lui.
Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
