În afara Republicii Moldova, avem de-a face cu înverşunarea iredentistă a unei Rusii înarmată până-n dinţi, cu un mega-buget al Apărării de 4,4%. În interiorul Republicii Moldova, avem de-a face cu un cinism dezarmant al situaţiei politice exprimată militar.
Doar 0,3% din PIB a fost alocat pentru armată în acest an, într-un context geopolitic care pendulează ca un ştreang deasupra Republicii Moldova. Mai este nevoie să punctez mizerabilismul acestui procent distrofic, care, dacă nu mă păcăleşte memoria, pare a fi mai mic decât cel din 2014? Evident, privind dinspre prăpădul produs de corupţie, această alocare bugetară microscopică ar fi de înţeles. Dar cum să nu te sufoci de revoltă când, la antipod, vezi, triumfător precum o flegmă scuipată cu dispreţ sovietic în obraz, cazul BEM-Unibank-Banca Socială care a reuşit performanţa ca, prin devalizarea miliardului de dolari, să amputeze 15% din Produsul Intern Brut al Republicii Moldova. Repet, 15%! Aveţi idee cât înseamă 15% din bugetul unui stat aproape prăbuşit economic?
Aşadar, parlamentari, procurori anticorupţie şi detectivi financiari caută urmele banilor dispăruţi lăsând impresia că scotocesc după un ac în carul cu fân, deşi – să fim serioşi – acul ăsta e chiar sub ochii lor şi duce spre personajele politice pe care le ştim cu toţii, chiar dacă acest misterios Raport Kroll pare investit cu acea aparentă „imposibilitate a demascării” pe care, dintr-un calcul politic feroce, o are orice scandal deşănţat de corupţie la nivel înalt. Dar pericolul geopolitic al zilei nu dă doi bani pe asta. Pericolul este pericol şi face ceea ce face orice pericol – ameninţă şi se apropie. Şi ce poţi face când te afli în pericol cu 0,3%, în ce poţi investi acest procent invizibil în orice raţionament de securitate naţională? În pistoale cu apă? În tancuri cu cheiţă? În avioane de hârtie? În cremă de bocanci militari? Pentru că, abordat prin realism economic, la genul ăsta de remarci te incită un asemenea os minuscul de peşte aruncat Apărării.
Până la proba contrarie, Viorel Cibotaru, care îi stă în gât lui Vladimir Voronin prin adeziunea la o agendă NATO, se comportă ca un ministru al Apărării lucid, echilibrat şi responsabil, fără şuste populiste. Cibotaru a spus că Republica Moldova trebuie să se dea peste cap şi facă faţă unui război hibrid. Cibotaru a mai spus că, la ora actuală, Republica Moldova nu este pregătită să facă faţă unui risc militar. Şi tot Cibotaru a mai spus că bugetul armatei ar trebui să fie de patru ori mai mare decât până acum. Ce a primit în schimb Cibotaru? Un buget similar unui lighean cu zoaie.
În celebra sa capodoperă literară „Casa Puşkin”, scriitorul rus Andrei Bitov, care a avut mult de furcă cu autorităţile sovietice, creează o imagine memorabilă – aceea a unui soldăţel de zahăr al Istoriei. Doar asta poate finanţa o infuzie bugetară de 0,3%, o armată de zahăr. Armata de zahăr a Republicii Moldova. Neutralitatea unei armate de zahăr. Cum vă sună asta?
De aceea poate că Viorel Cibotaru ar trebui, într-o ieşire publică, să pună degetul pe rană fără milă, să apese, să apese dur şi să spună că acest 0,3% nu-ţi permite decât un… banc. Bancul acela cu şoarecele şi elefantul care traversau un pod. Se înţelege cine interpretează rolul şoricelului şi cine pe cel al elefantului, în termeni militari. Când se apropie unul de celălalt, şoricelul, pentru a-şi masca cu frică disproporţia aberantă de gabarit, se umflă în pene şi, sperând că-l va înmuia pe elefant, îi spune: „Măi, elefantule, cum mai tropăim noi doi!”.
Morala tristă a bancului? Un şoricel se poate strecura printre picioarele unui elefant, dar nu şi printr-un buget al inamicului de 4,4%.
