Vă scriu cu simpatia omului care nu vă cunoaște, dar îndrăznește să spere la ce-i mai bun din firea umană, până la capăt. Am auzit despre multe lucruri făcute de către Domniile Voastre. Unele mai bune, majoritatea mai puțin bune. Oricum, raportul este unul mai echilibrat decât la oamenii importanți care v–au numit în funcțiile pe care, vremelnic, sunteți.
Îmi pot da seama că presiunea oamenilor de sub Dumneavoastră poate fi imensă. Dacă ai 12 angajați la Ambasada din Moscova și 60 de mașini înregistrate cu număr diplomatic pe această ambasadă, presiunea și problemele pe care le aveți de rezolvat zilnic trebuie să fie imense. Și nici măcar o condamnare, măcar de ochii lumii… Dar nu despre presiunea asta doresc să vă vorbesc acum, ci despre presiunea populației…
25 000 de oameni au ieșit sâmbăta trecută în Piața Marii Adunări Naționale pentru a cere Unirea cu statul vecin, România. Nu știu dacă împărtășiți sau împărtășeați viziunea aceasta de dezvoltare asupra Republicii Moldova însă, oricare v-ar fi credințele, trebuie să fiți de acord că este un număr important de cetățeni, a căror voce trebuie ascultată și cu care trebuie să se dialogheze, altfel consecințele pot fi impredictibile. Nu lăsați acești oameni să-și piardă și ultimul dram de răbdare. Dacă Blocul Unității Naționale v-a adresat o solicitare de dialog, dialogați, domnilor, cu ei, primiți-i în birourile dumneavoastră, serviți-i cu cafea și ascultați-i. Sunteți conștienți că pe 5 iulie vor ieși și mai mulți oameni în stradă și se va ajunge la un punct fără întoarcere…
Noi, pe malul acesta al Prutului (unde am fost trimis fără voia mea de către subalternii dumneavoastră), am avut o experiență nefastă cu fostul președinte Ceaușescu. Un președinte care a avut lucruri bune, dar și multe rele, ucis la presiunea mulțimii, a marilor puteri ale vremii și a eșalonului doi din nomenclatura partidului. Nici exemplul lui Erich Honecker, conducătorul statului est-german în momentul căderii Zidului Berlinului, nu este unul prea favorabil în caz că veți gira nelegiuirile care se plănuiesc. Îmi dau seama că nu aveți aspirații de a ajunge în cărțile de istorie. Însă, mersul istoriei nu aveți cum să-l schimbați, ambițiile celor care v-au numit în funcție nu le puteți contesta și există și o ieșire ușoară din situație. Fiți cât mai șterși, cât mai dispuși la dialog și nu admiteți ca vina pentru fărădelegile care au loc să cadă pe voi.
Anulați-mi expulzarea, domnilor, e pe măsura firii dvs. pașnice. De asemenea, cred că e timpul să înceteze presiunile și abuzurile comise împotriva celor care au opțiunea Reîntregirii naționale. E timpul să încetați violențele comise de către organele statului și pe cele previzionate pentru viitor. E în puterea dumneavoastră. Altfel, nu veți face decât să înrăiți mulțimea și veți ajunge ca cei care v-au pus în funcții să spună, precum în nuvela lui Alexandru Lăpușneanu, și el domn al Moldovei: „Proști, dar mulți, boier Moțoc”.
Editorialul integral AICI.
