Corupţia reprezintă una din principalele vulnerabilităţi ale statului de la Est de Prut. Dacă încercăm să determinăm direcţia de acţiune a vectorilor de influenţă, anume: 1. Interior – exterior sau 2. Exterior – interior, situaţia este greu de descifrat. Mergând după premiza de la punctul 1, ar reieşi că insuccesul politicii externe al Republicii Moldova are la bază cauze interne, principala fiind corupţia. La polul opus, varianta cu numărul 2 oferă drept ipoteză faptul că vulnerabilitatea geostrategică a statului alimentează problemele interne. Ce ştim cu siguranţă este că lipsa experienţei statale reprezintă cauza principală a vulnerabilităţilor. Însă şi acest lucru are o istorie în urmă.
Pentru a îmbina teoria cu practica, principiile gândirii constructiviste sunt valide în cazul de faţă, întrucât ideea de bază a formării statului o reprezintă identitatea. Iar de la identitate ajungem la structură. Structura instituţiilor ce formează un întreg, anume statul. Însă ştim cu siguranţă că problema identitară a cetăţenilor Republicii Moldova reprezintă un subiect controversat. Concret, din acest argument rezultă că avem o problemă de structură. Din acest punct, răspunsurile pe care încercăm să le găsim la întrebarea din primul paragraf devin din ce în ce mai greu de aflat.
Astfel, ce este de făcut pentru ca statul de la Est de Prut să se dezvolte? Necesită o consolidare a capacităţilor militare şi a instituţiilor de securitate, pentru a face faţă unei posibile agresiuni din partea Federaţiei Ruse (prin implicarea activă a României şi a blocului NATO), sau problema trebuie rezolvată din interior, prin stoparea fenomenului de corupţie? Istoria se scrie cu fiecare clipă care trece, astfel că timpul nu ne permite luxul de a cugeta pasivi în încercarea de a găsi răspuns la problema respectivă. Însă ceea ce trebuie făcut este să se acţioneze pe ambele paliere, ca şi cum atât prima ipoteză, cât şi ce-a de-a doua, au valabilitate. Iar iniţiativa trebuie consolidată atât din partea societăţii civile, cât şi din partea clasei politice de la Chişinău.
Problemele de structură internă au la bază corupţia. Analistul George Scarlat, expert pe spaţiul estic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, a subliniat, în cadrul conferinţei „135 de ani de relaţii diplomatice româno-americane”, că statele sunt vulnerabile la influenţa rusă din cauza corupţiei[1]. Argumente în acest sens a adus şi expertul Dan Dungaciu, preşedinte al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, care a precizat că „pentru Rusia corupţia este un instrument strategic şi că <<Moscova lucrează pe deficienţele existente. Podemos şi Frontul Naţional al lui Marine Le Pen nu sunt inventate de Kremlin, ci sunt finanţate şi exploatate de acesta>>”[2]. Din argumentele celor doi experţi, reiese că avem de-a face cu o îmbinare a celor două ipoteze prezentate anterior. Mai exact, atât corupţia internă redă o vulnerabilitate geopolitică, însă şi influenţele externe, în special cele de la Moscova, alimentează problemele interne, probleme ce constă în politicieni oligarhi, nerespectarea principiilor statului de drept şi a suveranităţii prin acţiunile din regiunea transnistreană şi Găgăuzia, încălcarea drepturilor omului. Iar toate acestea au la bază acelaşi numitor comun: corupţia. Un flagel a cărui diminuare va trebui să se afle pe prima pagină a agendei de lucru a viitoarelor clase politice, începând de la primarii care se vor instala în perioada următoare, până la viitorul guvern ce se va forma sub conducerea Nataliei Gherman.
[1] George Scarlat: Geopolitica corupţiei – cum se foloseşte Rusia de corupţie ca instrument strategic, publicat pe site-ul agenţiei „În Linie Dreaptă. Conservatori români” la data de 18.06.2015, link: http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/geopolitica-coruptiei-cum-se-foloseste-rusia-de-coruptie-ca-instrument-strategic/ accesat în data de 25.06.2015;
[2] Ibidem.
Autor: Radu Pătrașcu, pentru InfoPrut
