Fostul ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite, Igor Munteanu spune că, pe durata mandatului său, mai multe companii americane care au vrut să investească peste Prut au fost “ţinute la uşă” de către autorităţile de la Chişinău.
“Au fost ținute la ușă ori nu au decis să-și extindă investiția în condițiile în care anumite domenii ale economiei naționale sunt neprietenoase investițiilor străine directe”, a declarat Munteanu într-un interviu pentru Moldova.org.
De asemenea, fostul ambasador a abordat şi subiectul corupţiei. Igor Munteanu a afirmat: “Avem o mare restanță în acest moment la capitolul în care nu am reușit să eliberăm statul de corupție endemică, de înțelegeri de cartel și de paraziți ai sistemului birocratic. Marile restanțe sunt, după cum vedeți, acasă și nu în SUA”.
Întrebat cum percepute temerile regionale ale Republicii Moldova la Washington DC, Munteanu a răspuns: “Nu suntem cei mai mici și nici cei mai piperniciți în regiunea noastră. Bicisnicia ține nu de talia geografică sau de puterea economică, cât mai ales de voința ori mai bine zis de lipsa de voință a elitelor pentru a confrunta un anumit moment istoric. Sarcina diplomaților este de a comunica permanent cu interlocutorii lor din țara gazdă, mai ales la Washington DC, de a întreține o comunicare vie cu publicul, cu presa, cu cercurile de analiză și avertizare timpurie (early warning), cu toate grupurile țintă, de atitudinile cărora contează voința de implicare a SUA în Europa de Sud Est. Parteneriatul transatlantic este complicat pentru că implică costuri geostrategice, uneori destul de prohibitive. Dar el nu are alternativă, altul decât un haos multiplicat la nivel global. Anumite teme de geopolitică au dezgolit și niște stări de teamă, incertitudine sau chiar de panică printre est-europeni, în acest moment, iar cei care au o bună cunoaștere a istoriei înțeleg foarte bine motivele acestei stări. Invadarea brutală a Crimeii de către Rusia în anul primăvara anului 2014 și confruntarea militară din regiunile Donețk și Lugansk au generat o degradare rapidă a păcii și stabilității în Europa, aducând pe agenda riscuri acute pentru ordinea globală. Ocuparea cu forța a unor teritorii străine reprezintă o negare a principiului de <<inviolabilitate a frontierelor>>, prevăzut de Acordul Final de la Helsinki (August 1, 1975), Carta ONU (semnată la 26 iunie, 1945, la San Francisco), iar fără aceste repere cheie pentru ordinea globală este foarte greu să te simți protejat. Din păcate, anumite țări au mizat din nou, în 2014, pe ocuparea unor teritorii străine sub pretextul <<apărării compatrioților ruși>>, restituind o nefericită analogie istorică cu situația anilor 1930-1940, iar continuarea acestei practici reproduce o anomalie la nivel international”.
