Mult entuziasm pe ambele maluri ale Prutului legat de ipoteza numirii Maiei Sandu în funcţia de premier al Republicii Moldova. Atât privind profesionalismul ei occidentalizat, cât şi – pentru unii – aerul de eleganţă publică care vine la pachet cu efectul de french beauty al şefei de la Educaţie.
Asta, bineînţeles, până când Mihai Ghimpu, liderul PL, a intrat cu bocancii din noroi în peisaj, dându-şi pe faţă pentru a nu ştiu câta oară problemele ample de caracter, care nu de puţine ori l-au recomandat pe liberal drept un mare şi vijelios mârlan. Mă refer la mahalaua de ţaţă isterică pe care Ghimpu a desfăşurat-o aseară în emisiunea Lorenei Bogza. „Maia Sandu este o păpuşă frumoasă care n-are cum să ne dicteze nouă” sau „Ea trebuie să îndeplinească ideile mele, nu eu pe ale ei”, sunt doar câteva dintre zoaiele verbale misogine şi mitocăneşti proferate de liderul PL la adresa Maiei Sandu. Acum, după porcăria de ieri, mopul a ieşit la înaintare şi vrea să cureţe spumele de pe podea, văd că se încearcă puţin spălarea imaginii liberalului pe reţelele de socializare, cum că Ghimpu ar fi fost, de fapt, victima unei intoxicări de presă printr-un material scornit în care condiţiile de acceptare a prim-ministeriatului de către Maia Sandu ar fi fost unele extrem de dure. Chiar şi aşa, chiar şi dacă ar fi fost infestat de năluciri mediatice, asta tot nu-i scuză în vreun fel reacţiile de ţopârlan. Cum să spun, bine că, în criza sa amok, Ghimpu s-a rezumat doar la tăişul limbii şi n-a adus în studio şi vreo fotografie a Maiei Sandu pentru a-i da foc sau vreo păpuşă cu M.S. scris pe frunte în care, gâfâind cu ochii daţi peste cap, să înfigă ace.
Ghimpu nu a venit la Pro Tv ca un simplu loco, doar pentru că este el un munte de orgoliu prost direcţionat şi rău de gură, ci faptul că a făcut publice peste 20 de pagini din Acordul AIE 3 miroase de la o poştă a mandatare din partea celorlalţi lideri de alianţă. Declaraţiile liberalului nu sunt doar opiniile lui, ci reprezintă ceea ce pâlpâie ca filamentul şi în mintea lui Filat, Lupu, Plahotniuc et Comp. Oricum, una peste alta, observa la Ghimpu o acerbă vioioşie de-a fi din nou capsat lângă cei pe care îi hulea cu fulgerul dreptăţii până mai ieri.
Pe subiectul numirii Maiei Sandu în funcţia de premier nu ar fi multe de spus, e o căldură mult prea tropicală la Chişinău şi Bucureşti ca să ne aruncăm în volute analitice cu boldul şi penseta, mai ales când indiciile sunt destul de brute, încât să plutească la suprafaţa conjuncturii. Prin varianta Maia Sandu, AIE 3, proiect de alianţă guvernamentală la fel de mort din faşă ca şi precedentele tentative de a coase o etichetă aşa-zis „euro-năzuitoare” establishmentului politic de pe Bâc, avea nevoie de o mică stratagemă de PR ca să pornească cu un aer „nou” la drum, chiar dacă în fruntea Alianţei se află aceeaşi deja dinozauri din AIE 1 şi AIE 2. Aşadar, o jonglerie pe surse cu numele Maiei Sandu în fruntea Guvernului era, evident, un calmant de bună calitate pentru a mai tempera scepticismul instinctului public în faţa politicienilor din avangarda nou-vechii alianţe. Doar nu era să iasă din prima Filat, asmuţind în jur aburi prin haine de atâta dorinţă, şi să spună că el vrea din nou să fie prim-ministru. Nu din prima.
Corolar 1: Luaţi-vă, deci, gândul de la Maia Sandu, boşii AIE 3 îi pregătiseră pe la spate doar un rol de hologramă.
Corolar 2: Plahotniuc ar trebui, până la urmă, să facă public numele firmei de capital simbolic pe care o deţine. Cum, nu o ştiţi? E aia pe frontispiciul căreia scrie: Asamblăm premieri. Nu oferim garanţie, dar ne dăm cuvântul de onoare.
