Ce am văzut la protestul organizat de Platforma Civică DA în PMAN?
Faptul că lucrurile nu sunt încâlcite.
Un număr foarte mare de cetăţeni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva asfixiei oligarhice a Republicii Moldova, ceea ce nu poate fi decât bine. Însă am dubii serioase că oamenii au participat datorită capacităţilor de mobilizare ale DA sau pentru că ar crede cu adevărat în bunele intenţii ale acestei platforme civice. Au luat cu asalt PMAN-ul din pură disperare şi atâta tot, pentru că li s-a dat ocazia să-şi exprime sub formă de protest pura disperare şi atâta tot.
În PMAN va fi creat un „Orăşel al Demnităţii şi Adevărului” – un copy/paste după Orăşelul Libertăţii din timpul protestelor masive din 2002. Vor fi amenajate corturi în Piaţă şi „locuinţele protestatare” nu vor fi strânse decât în momentul în care autorităţile de la Chişinău le vor răspunde revendicărilor. Revendicările: declaşarea alegerilor anticipate, demisia preşedintelui Nicolae Timofti şi a tuturor celor care conduc instituţiile de drept, cum ar fi Procuratura şi Centrul Naţional Anticorupţie, alegerea şefului statului prin vot direct. De asemenea, reprezentanţii protestatarilor au strâns şi peste 75.000 pentru cheltuielile aferente protestului, iar în cazul în care guvernanţii le acceptă revendicările banii urmează a fi donaţi unor persoane nevoiaşe.
Asta este partea „estetică” a chestiunii.
Partea esenţială, însă, suferă de avarie gravă la capitolul credibilitate. Doar un naiv mai poate insista orbeşte să nu priceapă faptul că (1) orice şansă de reprezentativitate civică a acestei Platforme a murit din faşă prin îngrămădeala de siluete obscure şi dubioase din spatele DA şi că (2) DA caută obsesiv – şi prin pârghii perverse clasicizate – să se transforme în partid politic, speculând potenţialul electoral al nemulţumirii acestor oameni aduşi financiar la sapă de lemn şi la limita suportabilităţii morale. Ca să fim înțeleși, ce facem? Înlocuim un cumul de forțe politice corupte până la măduvă cu o nouă construcție politică asupra căreia planează atâtea suspiciuni?
Sper doar atât, ca cetăţenii să priceapă că se încearcă pe spinarea lor încă o manipulare cu plan partinic.
Republica Moldova nu mai are nevoie de încă un partid pus la inventarul de pe Bâc, pentru că Republica Moldova a ajuns la capătul noimei sale de existenţă statală. Când ai un stat creat artificial în haosul rămas în urma prăbuşirii unui mamut milenarist cum a fost Uniunea Sovietică şi acel stat nu mai poate funcţiona decât ca serviciu de utilitate oligarhică, este clar că ai nevoie nu de un nou partid, ci de un proiect care să zgâlţâie din temelie întregul format de funcţionalitate politico-administrativo-juridică, iar acest proiect este unul singur: UNIREA.
Ca fapt divers: de ce s-a cerut demisia lui Nicolae Timofti, a unui şef de stat cu o atitudine mereu fermă pro-NATO şi pro-UE?
Şi alt fapt divers: „Ţara”, „poporul” şi „naţiunea”, s-a strigat pe scenă în microfon cu referire la Republica Moldova. Cu alte cuvinte, a fost propagată aceeaşi demagogie moldovenistă de sorginte stalinistă distilată prin Stati, Voronin, Dodon şi alte majorete ale vechiului coşmar sovietic.
