România greşeşte din mai multe privinţe în acordarea acestui împrumut de 150 de milioane de euro Republicii Moldova. Iată de ce!
Faptele: România acordă un împrumut de 150 milioane de Euro cu o dobânda anuală de 1,5% (cam de 15 ori mai puţin decât orice dobândă accesibilă Republicii Moldova) pe termen de 5 ani (neuzual de mare, de obicei maxim 3 ani) către Republica Moldova.
Semnificaţia: suma reprezinta 12-13% din bugetul pe 2015 al Republicii Moldova sau cheltuielile bugetare pe 2 luni. Cu aceastăs sumă, România devine al doilea cel mai mare creditor al Republicii Moldova, cu o pondere de 9%, după FMI şi înaintea BEI.
Ca să înţelegem, România se comportă ca o asistentă medicală care duce pe furiş un pachet de ţigări unui bolnav de pneumonie, în pofida recomandării doctorilor (FMI şi UE)!
De ce o face? Simplu, pentru ca domnul Ponta doreşte să câştige electorat în 2016 într-un mod neprincipial.
Unde greşeşte: Republica Moldova nu are nevoie de rezerve bugetare care să se cheltuie ineficient. Republica Moldova are nevoie de investiţii şi de reforme care să aducă o dezvoltare sustenabilă şi continuş. Aceşti bani vor menţine cheltuielile bugetare ale unui sistem nereformat şi, în plus, vor ostiliza FMI/UE împotriva României.
O primă concluzie: din asta, pe termen mediu, vor pierde atât Republica Moldova, cât şi România.
Abordare instituţională: este absolut neprincipial şi ilegal ca primul-ministru să lanseze şi să execute iniţiative de politică externă, cu atât mai mult pe un subiect care ar trebui să reprezinte o prioritate naţională şi unde iniţiativele ar trebui să reflecteze un consens politic şi la nivelul societăţii. În măsura în care Guvernul va continua cu aplicarea iniţiativei de implementare a împrumutului de 150 milioane de euro către Republica Moldova, vom avea două consecinţe triste: 1) vom constata eşecul Preşedenţiei de a prelua şi “împinge” problematica ce uneşte astăzi societatea românească şi care, din păcate, ar trebui să fie încadrată încă la politica externă: situarea României faţă de Republica Moldova; 2) vom avea motive să suspectăm o execuţie “neprincipială” a contractului de împrumut – vom putea, de exemplu, să cerem Curţii de Conturi să cerceteze dacă nu cumva o dobândă de 1,5% pentru baniii publici nu este o risipire a resurselor publice. De asemenea, vom putea sa credem că banii vor fi cheltuiţi sub directa supraveghere a mai-recentului interlocutor al domnului Ponta, şi anume domnul Plahotniuc, în folosul reciproc al celor doi “social-democraţi” etc.
Abordarea legală şi financiară: cum va putea România să justifice că încalcă principiile acceptate în UE privind utilizarea banilor publici? Cum va putea să justifice un împrumut acordat unui stat, ceea ce numai Federaţia Rusă şi China mai fac? Cum va putea să justifice dobânda la care se face acest împrumut? În conditiile în care România este net creditată extern, cum va justifica alocarea ca împrumut extern a unor bani primiţi tot ca credit extern, în condiţiile în care orice împrumut extern interzice expres astfel de împrumuturi? De ce nu există dezbatere publică în acest sens? Care este poziţia Băncii Naţionale? Care este poziţia Comisiei Europene, nu cumva ne paşte un nou conflict instituţional?
Abordarea națională: cine va cheltui aceşti bani. Partidul condus de Marian Ilici Lupu, care are ca principal discurs condamnarea “fasciştilor români”. Partidul domnului Plahotniuc, suspectat de cele mai odioase afaceri cu banii publici. Partidul domnului Marian Ilici Lupu, speaker-ul Parlamentului care a votat legi declarate anti-româneşti între 2005-2009. Partidul domnilor Lupu şi Plahotniuc, care negociază fuziunea cu PCRM? Păi, a ajuns România să finanţeze politic şi financiar burghezia coloniala sovietică, adică chiar Papaşa Voronin? Partidul domnului Filat, care a umilit în repetate rânduri România şi pe reprezentanţii săi, punând-o la coadă în spatele Bulgariei şi Ungariei. Partidul domnului Filat, care se ocupă cu scoaterea manualelor de Istorie a Românilor. Partidele celor doi Vladimiri care l-au expulzat pe unionistul George Simion. Partidul domnului Filat, care a inventat “minoritatea moldovenească” din Ucraina etc.
Abordarea economică: efectele economice asupra populaţiei din Republica Moldova şi asupra economiei acestui stat vor fi reduse la finanţarea deficitelor pe o perioadă de cateva luni, nu vor rezolva nici o problemă de fond.Cea mai mare parte va hrăni oligarhia cleptocratică a PLDM-PD, va fi cheltuită de către exact aceiaşi oameni care au girat şi executat furtul miliardului de dolari; dacă, de exemplu, guvernul va aloca aceşti bani către acoperirea găurilor de la BEM şi Banca Socială? Dacă guvernarea Plahotniuc-Filat va dezvolta proiecte din care să se hranească doar pe ei? Ce garanţie am eu, contribuabil român unionist, că banii nu se vor duce la BEM sau nu vor finanţa ofiţerii SIS care se ocupă de cazul “Simion”. De ce să nu cheltuiască România direct acei bani pentru proiecte proprii, în favoarea întregii societăţi din Republica Moldova?
Abordarea investitorilor străini (finanţatorii României, instituţionali sau nu): nu se poate să credităm Romania la un cost scăzut sau să acordăm fonduri structurale României şi, cu aceşti bani, România să finanţeze un alt stat, guvernat de către un guvern care a patronat “dispariţia” a o cincime din PIB-ul propriu!
Tehnic vorbind, toate împrumuturile României au destinaţie precisă, ele nu pot fi deturnate către alte scopuri, cum face acum veselul guvern dr. Ponta.
Abordarea pragmatică: FMI nu are ca scop, deocamdată, încheierea unui acord cu Republica Moldova, UE a încetat finanţarea, de ce să fie România “spărgatorul de grevă”?
Concluzia: avem bani disponibili, vrem să-i alocăm proiectului de ţară Republica Moldova, foarte bine!, dar s-o facem nemijlocit, nu finanţând entităţi bănuite de corupţie si anti-românism, adică sa pună mâna Guvernul României să investească cei 150 milioane de euro în Republica Moldova direct sau sprijinind companii româneşti care vor să investească acolo.
Autor: Petrișor Peiu, expert în economie
