L-am cunoscut pe medicul chirurg Victor Eșanu în cabinetul său din Spitalul Județean Cluj. Volubil, povestind cu plăcere, dar și cu amar pe alocuri, medicul a rememorat episoade din viața petrecută în Basarabia, dar a vorbit, cu umor, și despre imaginea pe care au avut-o basarabenii sosiți în România după momentul ”Podul de flori” de la Prut.
Primii ani în România: un doctorat și o poreclă
Victor Eșanu s-a născut la Soroca. A ajuns la Chișinău pentru a urma cursurile liceului ”Gheorghe Asachi”, apoi ale Universității de Medicină. A lucrat ca medic la Spitalul nr. 3. ”Studiile le-am făcut în limba rusă. Toate tratatele de medicină erau în limba rusă. Limba română o vorbeam seara acasă, era mai mult o limbă de bucătărie.” A scăpat de stagiul militar în armata sovietică. ”Am fost numai trei luni la Tiraspol, la cursurile unei școli de medicină militară. Am tras o singură dată cu Kalașnikovul.” Politica imperiului sovietic o resimțea în viața de zi cu zi din cauza tabuizării unor elemente de identitate etnică și religioasă. ”Două lucruri erau complet interzise: să afirmi că ești o persoană credincioasă și să spui că ești român! Eu am fost botezat pe ascuns, la doi ani.” Cărțile cu grafie latină dispăruseră din librării. Unii le mai păstrau, cu prudență, prin cine știe ce colțuri ale casei. ”Aveam acasă o carte de Caragiale, cu grafie latină.” Ce a mai însemnat totuși România pentru basarabeni, timp de câteva decenii?”Casetele cu muzica lui Gică Petrescu circulau pe ascuns. Din România ajungea la noi și o mobilă foarte bună și, de asemenea, încălțăminte foarte bună. Aveam acolo și niște rude care fugiseră peste Prut în 1943. Ne-au vizitat la Chișinău în 1973.” Anii ’90 au fost teribili pentru economia și traiul zilnic al basarabenilor. Au fost ani de marasm care, în amintirea celor mai în vârstă, erau comparabili cu foametea survenită după cel de-al Doilea Război Mondial. ”A fost sărăcie. Te duceai să-ți iei salariul și îți spuneau că nu mai sunt bani. Unele consilii locale plăteau cu mere, cu alimente sau făină. Autoritățile nu tipăreau bani, ca să nu crească inflația. Asta era realitatea.” Victor Eșanu a decis atunci să vină în România, la doctorat. Avantajele erau ispititoare. ”România era țara care ne primea fără taxe.” În anul când a ajuns la București, președintele Republicii Moldova era Mircea Snegur. De aceea, s-a ales cu o poreclă. ”Mă strigau Snegurici.”
Stereotipiile, mai greu de trecut decât munții
După un retur la Chișinău, unde a mai stat un an, Victor Eșanu a revenit în România pe la mijlocul anilor ’90 și a primit post de medic chirurg într-un oraș din Munții Apuseni. ”Aveam un prieten jurnalist. A scris despre mine un reportaj pe care l-a intitulat: ”Un basarabean taie pacienții la Spitalul din Câmpeni.” A zis că titlul ăsta a atras cititori mulți, fiindcă era de senzație, dar vă dați seama ce putea fi în mintea oamenilor, la prima lectură?” În Apuseni a avut de furcă, zilnic, cu regionalismele. ”Vine o femeie și-mi spune că o dor tare foalele. Umblam cu un dicționar după mine, ca să mă edific.” De la Câmpeni, medicul s-a transferat la Cluj-Napoca. ”Vin într-o dimineață la serviciu. Mă întâmpină un coleg: ”Azi noapte a fost adus la camera de gardă un basarabean în comă alcoolică”. Urc scările la următorul etaj, o asistentă îmi spune același lucru. Dar, am izbucnit eu, de ce îmi spuneți asta, ce, e fratele meu?!”
Medicul, care a activat într-o asociație a basarabenilor din România, pentru a lupta împotriva neajunsurilor, inclusiv cele comportamentale, apărute în interiorul comunității, consideră că după entuziasmul provocat de momentul ”Podul de Flori”, atitudinea românilor față de basarbeni a suferit anumite modificări. ”Explicația ar fi că unii dintre cei care au venit aici să studieze, ajunși prin diferite metode, nu își vedeau de treabă. Se crease o atmosferă care m-a decepționat. Lucrurile s-au schimbat între timp. Am mulți cunoscuți care au deja familie, lucrează, au afaceri.” Victor Eșanu a ajuns deja un medic chirurg cunoscut în capitala Transilvaniei, e și președinte de sindicat, ba încă a căpătat și accent ardelenesc, astfel încât nu te prinzi ușor că e născut pe malul Nistrului, la Soroca. De altfel, omul nici nu-și ascunde obârșia. Dimpotrivă, e un promotor fervent al pământului din stânga Prutului. ”Nu înțeleg deloc de ce agențiile de turism românești nu au oferte pentru Republica Moldova. Sunt atâtea locuri de vizitat acolo!”
Schimbările geopolitice îi confirmă opiniile
Pe vremea când l-am cunoscut, situația geopolitică nu suferise schimbările pe care le știm, dar opiniile medicului Victor Eșanu rămân actuale. ”Mă consider filorus din punct de vedere al științei, dar sunt oripilat, înfricoșat, de armata rusă. Rusia trăiește din propaganda potrivit căreia a fost învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial.” Altfel, medicul spune că e foarte mândru de cetățenia română, fiindcă îi permite să călătorească prin Europa. După 20 de ani, Victor Eșanu are toate argumentele să spună că în România este acasă.
