Reglementarea conflictului transnistrean ca temă importantă a pierdut simţitor din intensitate în ultimii ani, se arată într-un raport elaborat de Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning București împreună cu Institutul de Politici Publice și Centrul pentru Informare și Documentare NATO de la Chișinău.
Concomitent cu această scădere a preocupării comunităţii internaţionale pentru rezolvarea problemei transnistrene, separatiştii de pe Nistru reprezintă o ameninţare tot mai mare la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova, pe fondul ostilităţilor secesioniste din Donbas şi a anexării Peninsulei Crimeea de către Rusia, se precizează în raport, potrivit Deschide.md.
„Există din ce în ce mai puțin interes pentru conflict, tot mai puțină lume e deranjată de existența acestuia – nici populația, nici politicienii, nici actorii internaționali. Scopul a devenit doar evitarea conflictului armat, care nu face decât să conserve conflictul”, scriu autorii în raport, atrăgând totodată atenţia că în ultimii ani poate fi observată o acutizare a influenţei factorului militar în această ecuaţie conflictuală de pe teritoriul Republicii Moldova. Această modificare a intensităţii nu trebuie neglijată, consideră experţii, mai ales dacă luăm în considerare şi metamorfoza raportului de forţe în Crimeea, proiectul Novorossia, presiunile asupra Odesei, precum și reconfigurarea scopurilor și legăturilor Moscovei cu regiunea transnistreană.
„Eficiența militară a trupelor dislocate în regiune a crescut foarte multe, fără să se schimbe fizic sau numeric. Acestea s-au transformat în trupe speciale, pregătite cu exerciții de desant, de creare de cap de pod pe malul drept al Nistrului”, se mai precizează în document.
Raioanele de răsărit ale Republicii Moldova stau pe trei falii de ameninţări privind conflictul îngheţat din regiunea transnistreană. Prima falie: reizbucnirea conflictului pe Nistru este o amenințare directă la adresa securității Republicii Moldova; poate fi o amenințare militară de tip convențional, asimetric, de tip război hibrid. A doua falie este cea a menţinerii statu-quo-ului și a conservării conflictului. Iar a treia falie, subliniază specialiştii în raport, vizează o soluţionare proastă a conflictului transnistrean, cu o limitare a opţiunilor de politică externă.
Autorii raportului consideră că reintegrarea teritorială a regiunii separatiste trebuie subordonată dezideratului de integrare europeană.
În acest sens, experţii propun crearea unui fond pentru acumularea surselor necesare unei finanțări axată pe soluționarea conflictului transnistrean. De asemenea, autorii raportului insistă şi pe instituirea unui centru interministerial responsabil cu politicile publice în domeniul reintegrării teritoriale a Republicii Moldova, eventual prin reînființarea Ministerului Reintegrării, cu un vicepremier în frunte, cu atribuții care să-i permită să reunească alți miniștri pe diversele teme legate de reintegrare.
