În multe zone de pe teritoriul Republicii Moldova pot fi văzute foste tancuri sovietice montate pe socluri, unele mai vechi, altele rablagite ca după un dezastru nuclear, iar altele îngrijite de parcă ar face parte dintr-un traseu muzeal. Aceste tancuri nu reprezintă doar rămăşiţele simbolice ale coşmarului sovietic, ci şi o sumă de fierătaie „memoriale” care golesc anual bugetele raionale de zeci de mii de lei pentru întreţinerea lor.
Numirea lui Anatol Şalaru, un adept al NATO, în funcţia de ministru al Apărării la Chişinău a venit pentru Kremlin ca un os de peşte care se blochează în gât. Dar isteria Moscovei a fost declanşată luna trecută, când Şalaru a ordonat demontarea tancului T-34 de pe teritoriul Brigăzii de infanterie motorizată „Ştefan cel Mare”, anunţând, de asemenea, şi intenţia Ministerului Apărării de a înfiinţa un muzeu al ocupaţiei sovietice. Tunâd şi fulgerând, diplomaţia rusă a catalogat imediat gestul ministrului de la Chişinău ca fiind o „blasfemie”. Reacţia Ministerului de Externe al Rusiei venea la câteva zile după ce în presa de la Moscova făcuse furori un scenariu: acela că autorităţile de la Chişinău ar putea trimite la topit zecile de tancuri sovietice împrăştiate pe tot cuprinsul Republicii Moldova.
Moscova tratează vestigiile istorice ale ocupaţiei sovietice ca fiind monumente, dar asta nu vizează decât exerciţiul închipuirii. Din punct de vedere juridic, fostele tancuri ale Uniunii Sovietice nu au niciun statut protejat prin lege. Tancurile, instalate majoritatea în urmă cu 46 de ani, se află în gestiunea autorităţilor locale, însă Ministerul Culturii are putere maximă de decizie asupra acestor maşinării de război. Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Inspectsare şi Restaurare a Monumentelor, a explicat pentru Ziarul Naţional cum stau lucrurile: „Inițiativa poate veni atât de la Ministerul Culturii, cât și de la autoritățile locale, la balanța cărora se află tancurile. Astăzi, acestea nu au statut protejat, nu sunt monumente. Doar că, cred eu, inițiativa de demontare ar trebui să vină de la populație, urmare a conștientizării faptului că acestea reprezintă simboluri de propagandă”.
Un exemplu celebru de bani duşi pe apa sâmbetei, la acest capitol, îl constituie tancul de la Leuşeni, poarta de intrare în Republica Moldova dinspre Uniunea Europeană. Postamenul este amplasat pe un deal şi ţeava tancului, iţindu-se peste vârfurile copacilor, este îndreptată cât se poate de sugestiv spre România. Conform Ziarului Naţional, tancul a fost achiziţionat în 1969 cu peste 120.000 de ruble, iar în vara anului 2009 a fost renovat cu 2 milioane de lei. Consiliul raional Hânceşti a angajat chiar şi un paznic pentru tanc, plătit lunar cu 1.500 de lei. Autorităţile raionale au găsit un nou pretext de recondiţionare a soclului în 2014, cheltuind alte zeci de mii de lei, după ce pe unul dintre pereţii postamentului cineva a scris „România”.
„Ne străduim să păstrăm curățenie în acel loc, pentru că la tanc vine multă lume, turiști, localnici. Monumentul e bun. Oamenii țin la el. Pe timpul comuniștilor, se acorda o finanțare mai mare monumentului, dar acum sumele au scăzut”, a explicat primarul satului Nemțeni, Gheorghe Filipschi, încercând să motiveze faptul că, în urmă cu doi ani, a lăsat tancul de la Leușeni în grija Consiliului raional Hâncești. Totuşi, primarul admite că în prezent, în contextul apropierii Republicii Moldova de UE, tancul „nu prea se încadrează la frontiera cu România”.
Revenind la ideea construirii unui muzeu al ocupaţiei sovietice, ministrul Anatol Şalaru a explicat necesitatea unui asemenea proiect prin faptul că tinerii trebuie să cunoască adevărul istoric şi consecinţele acestei perioade. Ministrul a declarat că niciun cetăţean care îşi îndeplineşte serviciul în cadrul Armatei Naţionale nu trebuie să fie educat prin simboluri militare sovietice şi cu o mentalitate de „învins” în faţa ocupanţilor.
Deschiderea expoziţiei permanente a Muzeului ocupaţiei sovietice va avea loc la data de 27 martie 2016.
