„Datoria imperativă nu se confundă cu o eliberare politică, ci cu eliberarea spiritului, cu dezrobirea de sub minciuna impusă”
(Aleksandr Soljeniţîn)
Inevitabilul s-a produs. Decretul Ghimpu a răscolit minţile, spiritele şi laşităţile multora. Reacţiile enervate şi criticile iritate au culminat cu o decizie „istorică” a Curţii Constituţionale (CC), din 12 iulie, care a lovit cu barosul „justiţiei” în creştetul decretului ce considera ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice. Efectele însă vor fi contrare. Căci Decretul Ghimpu este ca un cui. Cu cât îl loveşti mai tare în cap, cu atât pătrunde mai adânc.
Ce nu au înţeles judecătorii Curţii Constituţionale
Primul lucru bizar este că decizia CC nu enumeră niciunul dintre articolele „încălcate” de Decretul Ghimpu. Iar „argumentul” forte a fost prezentat de preşedintele Curţii în felul următor: „preşedintele interimar a încercat să dea un aspect juridic evenimentelor istorice şi juridice”. În acelaşi spirit, alţi jurişti au încercat să justifice ulterior decizia CC prin faptul că „momentul 28 iunie” este încă unul controversat, există diverse păreri în societate etc. Dincolo de faptul că o asemenea pledoarie nu este, în esenţă, de ordin juridic, ea denotă o lipsă totală de înţelegere a funcţionării unei societăţi democratice şi a rolului pe care justiţia îl joacă în cadrul acesteia. Mai concret. Societatea democratică se bazează pe dreptul la exprimare liberă, dar nu la exprimare haotică! Există, adică, instituţii şi instanţe care jalonează şi corectează discursul public. Nu orice opinie are acelaşi drept în cetate şi nu oricine poate spune orice. Există institute, specializări, profesii. Fără ca ele să fie considerate sacrosante şi dincolo de orice critică, ele trebuie conştientizate de fiecare dată. Şi asta în orice domeniu: istorie, lingvistică, justiţie sau chimie.
Revenind concret la Decretul Ghimpu, el nu este emanaţia unei biografii specifice sau a umorilor private – cum sugerează, insidios, unii -, căci a avut în spate, dincolo de alte documente politice, inclusiv un Raport al unei Comisii ştiinţifice, de certă competenţă academică, însărcinată cu evaluarea sistemului totalitar comunist şi a consecinţelor sale. În plus, recent, Decretul Ghimpu a căpătat o platoşă ştiinţifică inexpugnabilă prin declaraţia Academiei de Ştiinţe a RM: „…anexarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei a fost concepută şi realizată de comandamentul sovietic stalinist ca o operaţiune militară de ocupaţie a acestor teritorii. Iar decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu reflectă, în principiu, adevărul istoric”.
Sursa: Timpul