Stimate domnule presedinte, va scriu din cel de-al doilea stat romanesc, de pe celalalt mal al Prutului. Un rau care ne desparte, spun cei care ne vor raul ca natiune. Un rau care ne uneste, spun cei care nu uita de trecutul nostru comun si care cred in viitorul nostru comun.
In noiembrie 2014, am inghetat ore in sir in fata unuia dintre consulatele Romaniei in Republica Moldova. Nu pentru a depune dosarul de redobandire a cetateniei romane, la care bunicii mei, dintre care unul a fost caporal in Armata Regala a Romaniei, nu au renuntat niciodata. Nici pentru a imi perfecta viza sau permisul de mic trafic de frontiera, ca sa pot intra pe teritoriul Romaniei.
Dupa multe proceduri anevoioase si umilitoare, din 2010, sunt cetatean roman. Si ca cetatean responsabil ce sunt, am participat de fiecare data la alegeri. Deci nu pentru beneficii personale am stat la coada, acum un an, in fata reprezentantei diplomatice a Romaniei la Balti, ci pentru a va vota pe dvs. presedinte al tarii in care vreau sa imi cresc, daca va binevoi Dumnezeu, copiii si din care sa nu fiu nevoit sa plec.
Am si dovezi in acest sens – poze cu cozile imense, postate pe Facebook, acolo unde dvs. sunteti atat de popular.
V-am votat, domnule Iohannis, pentru ca m-am lasat convins de promisiunea dvs. de a edifica o Romanie a lucrului bine facut. Dincolo de asta, insa, recunosc, m-a convins si ideea la care au reactionat pozitiv multi altii – un presedinte neamt.
Nimeni nu are cum sa scoata din istoria noastra, a romanilor, figurile emblematice ale lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care a adus Romaniei independenta, si pe cea a lui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, cunoscut si ca Ferdinand Intregitorul de Tara.
Anume aici am vrut sa ajung, la Intregirea de Tara, al treilea obiectiv national pentru statul roman dupa integrarea in NATO si in Uniunea Europeana, asa cum a avut curajul sa afirme, la finalul celui de-al doilea mandat, predecesorul dvs. de la Cotroceni, Traian Basescu.
Declaratia fostului presedinte al Romaniei ramane, chiar daca extrem de importanta, doar o declaratie, in lipsa unor actiuni clare care sa indice asupra inceperii asumarii deschise a acestui obiectiv. Pe dvs., insa, oamenii va cunosc drept un om care mai mult face decat vorbeste, un om care isi cantareste bine fiecare decizie si pentru care pragmatismul este o lege implicita.
Ne-am convins de acest lucru, o data in plus, ieri, domnule Iohannis, atunci cand ati trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru ratificarea Acordului privind asistenta financiara rambursabila intre Romania si Republica Moldova, semnat la Chisinau, la 7 octombrie 2015. Este o decizie inteleapta pe care o salutam.
Nu are rost sa dai bani hotilor aflati la guvernare la Chisinau, hoti care au bagat mana nu numai in buzunarele cetatenilor pentru a fura bani, ci si in sufletele noastre, pentru a fura ultimele crampeie de speranta intr-un viitor mai bun. Am ajuns intr-o prapastie din care nu avem cum sa iesim.
Si daca tot vorbim de legi, o sa apelez la dvs., Klaus Iohannis, profesorul de fizica. Gandurile determina sentimentele. Emotiile indica ceea ce atragem: daca gandim pozitiv si avem emotii pozitive, atragem catre noi oameni pozitivi, evenimente si situatii pozitive. Simplificand la maxim teza aceasta a fizicii cuantice, „nu poti avea un univers fara a intra in el cu mintea”.
Pe de alta parte, principiul actiunii si reactiunii spune ca, daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, cel de-al doilea reactioneaza cu o forta egala in modul, dar de sens contrar numita reactiune.
Nu am vrut neaparat sa va arat ca impartasim aceeasi dragoste fata de fascinanta lume a fizicii. Incerc doar sa fac paralele cu atitudinea fata de ideea reintregirii Romaniei. Este vital modul in care dvs. si, prin dvs., statul roman se pozitioneaza fata de ideea Unirii. Scepticismul nu a servit niciodata ca baza pentru realizari marete.
In acelasi timp, este important nu numai sa actionam, ci si sa reactionam. Dvs. – la actiunile noastre, noi la actiunile dvs. Unirea asta presupune doi actori care sa actioneze si sa reactioneze simultan si consecvent.
Potrivit Foreign Policy, o revista pe care, daca nu o cititi dvs., cu siguranta o citesc cei care va consiliaza (anume lecturile epuizante explica atipitul unor consilieri prezidentiali in timpul intrevederilor oficiale la care iau parte, sunt sigur!), pentru prima oara dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Departamentul american al Apararii examineaza si pregateste planuri de urgenta pentru un posibil conflict armat cu Rusia. Asta ne mai lipsea.
Domnule presedinte, noi, prizonierii statului esuat Republica Moldova, dintre care o buna parte sunt cetateni romani cu acte in regula, va rugam sa nu ne lasati prada fricii care ne este indusa zi de zi prin propaganda ruseasca si santajului la care suntem expusi in fata Kremlinului, cel care a sfartecat de nenumarate ori destinul nostru ca natiune.
Citiți scrisoarea integrală semnată de Constantin Codreanu pe Ziare.com.
