Numai în pielea lui Andrian Candu să nu fii zilele astea.
Europa fierbe după atentatele teroriste din Paris. O vizită în inima funcţionărească a Uniunii Europene pe un asemenea fundal tensionat e puţin probabil să fie întâmpinată cu priviri amabile. Mai ales dacă vii din Republica Moldova, cu zero pe linie în materie de promisiuni europene onorate, şi faci parte şi din partidul finanţat de cel mai productiv patron al corupţiei de peste Prut.
Dar Candu şi-a făcut nod la cravată şi s-a dus. Ud leoarcă, îi picura apa din haine. Metaforic vorbind. De ce? Imaginaţi-vă aşa: staţi într-un apartament dărăpănat şi întreaga instalaţie electrică şi de apă a cedat, nu mai aveţi curent, conductele s-au spart, plouă de peste tot în casă şi ţevile sunt atât de ruginite, încât nu mai pot fi cârpite prin niciun truc meşteşugăresc, tavanul s-a crăpat după repetate cutremure şi nu mai este decât o chestiune de timp până când se va prăbuşi. Iar peste toate astea, tot ce aveţi la dispoziţie ca să faceţi reparaţii e doar un şiret în buzunar (nimicul). Altfel spus, punctul terminus al unui stat creat artificial, în scop de culoar comercial pentru crima organizată, care, după douăzeci şi ceva de ani, şi-a atins data de expirare. Dar chiar şi un şiret poate folosi la ceva. De pildă, poţi să-ţi legi cu el de gât un carton şi să scrii cu un marker pe el adevărul: Bună ziua, sunt un politician din Republica Moldova, teritoriu românesc amputat cândva de foarfeca sovietică, găselniţa noastră statală nu mai merge absolut deloc şi ştiu că unica salvare este Unirea.
Aşadar, nu are guvern acasă, are o economie naţională schilodită structural, mai toate combinaţiile de calcul rezultă tot într-o majoritate fragilă, dar Candu şi-a făcut nod la cravată şi s-a dus. Ce a primit acolo? Una bucată găleată cu apă rece în plină figură din partea europarlamentarului Cristian Preda, care l-a întrebat în traducere liberă: măi, băiatule, că tot ai venit aici să faci plocoane „pro-europene”, însă cu stăpânul Plahotniuc cum rămâne, vreţi să faceţi reforma justiţiei cu bilet de învoire pentru el? Apoi, una bucată găleată cu apă rece în plină figură din partea lui Johannes Hahn, comisarul european pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, care i-a transmis: „curăţenie, fără limitări sau preferinţe”. Apoi, una bucată găleată cu apă în plină figură din partea europarlamentarului Andi Cristea, şeful Delelgaţiei Parlamentului European pentru Republica Moldova, care, mai pe ocolite, diplomatic, i-a spus, în traducere: vi s-a întins mâna, dar aţi preferat să fiţi ţepari „euroasiatici”. Apoi, una bucată găleată cu apă rece din partea lui Petras Austrevicius, raportorul european pentru Republica Moldova, care, tot în formă diplomatică, i-a zis: credibilitatea Republicii Moldova este ţăndări, uite, cioburile au sărit până aici în Belgia, ia şi tu unul, păstrează-l, că-i al vostru.
Cu ce crede că se va întoarce acasă Andrian Candu? Este greu de spus. În primul rând, pentru că vizita lui nu poate fi luată în serios. Seamănă cu o comedie ieftină, în care eroul umblă cu cizme de cauciuc pline de noroi şi se face constant de cacao pe la uşile cancelariilor europene. Iar răsplata a fost pe măsura „eforturilor” depuse la Chişinău: i-au dat un maldăr de declaraţii sforăitoare pentru uz politicianist. De, poate că suferă puţin şi „conştiinţa” Bruxelles-ului, din moment ce regiunea transnistreană a fost şi este un „accident norocos” pentru ambele părţi: şi pentru spălarea banilor din Rusia, şi pentru spălarea banilor europeni.
Să zicem că se va face iarăşi un guvern „pro-european”. Cât îi daţi? Două luni, trei, patru, cât se va ţine pe picioare? După care, iarăşi dăm caseta de la început şi vedem aceeaşi şaradă în care ăştia încearcă să lipească cu aracet crăpăturile tavanului care cade?
Lăsând corupţia deoparte, să numărăm pentru posteritate şi alte crăpături din tavan: ponderea horror a deficitului comercial – 40% din PIB; proporţia horror a remitenţelor în PIB – 25%; „jaful secolului”; un sistem bancar făcut la cârpeală, care acumulează deficite toxice de ordinul miliardelor, dependenţa congenitală de fonduri nerambursabile.
Concluzia: cel mai uşor lucru dintre toate treburile astea este să-ţi faci nod la cravată.
