Dorin Chirtoacă trebuie să muncească mai mult în 2011 pentru a învinge. În 2007, comuniștii selectaseră un candidat slab, care abia lega două fraze închegate și care avea sigur mai multe în minus decât „ceva în plus”; probabil lumea își amintește de mănușa roșie aruncată pe panourile electorale. Iordan era un oponent, care nu a participat la dezbateri electorale (iată o mostră de Iordan din 2007); ce poate fi mai rușinos decât lașitatea. În 2011, candidatul comunist Igor Dodon este mult mai pregătit și mai abil, Dodon știe că dacă va învinge va putea pretinde la funcții mult mai importante în partid. Singura problemă a lui Dodon este că este tipul de candidat birocratic, care are nevoie de mult timp ca să formuleze un răspuns și se lasă descumpănit ușor.
Și discursul lui Chirtoacă a căpătat o aură birocratică, adică este cam lemnos, abundent în termeni administrativi, care evident nu stârnesc emoții sau pasiuni. Chirtoacă reprezintă acum Primăria, are experiență, cunoaște pe de rost toate proiectele Primăriei și mizează pe concret. Oponentul său mizează pe subiectul copiilor și familiei, patriotismului (imaginea cu pământul dăruit lui Băsescu este evocată obsesiv) și încearcă să-l descrie pe Chirtoacă ca pe un străin. Absurd, dar Dodon spune că nu vine la Primărie să facă politică, când toată lumea știe că este imposibil așa ceva. Primarii europeni sunt toți politicieni.
În 2007, liberalii mărșăluiau pe 27 martie și organizau proteste lunare, iar comuniștii erau în letargie. În 2011, comuniștii folosesc tactica liberal-democraților și anume organizarea unor acțiuni de masă periodice cu o simbolică distinctă (așa-zisul drapel al lui Ștefan, pe care vor să-l facă de stat/drapelele roșii/imaginea lui Che Guevara) pentru a crea imaginea unei formațiuni populare. Într-o mare măsură acest lucru le reușește.
FIlat în 2007 era altul. Atunci Filat era candidat la primărie din partea Partidului Democrat condus de către Diacov și în timpul celui mai mare concert de campanie Filat a susținut și cel mai aprins discurs din cariera sa politică. După eșecul de la localele din 2007, acesta pleacă din partidul lui Diacov și anunță lansarea unui nou „proiect politic”. Acum în 2011, Filat este premier și are conflicte cu PD-ul, partidul său.
În 2011, Chirtoacă nu se mai bucură de aura de victimă, pe care o căpătase după reținerea sa și a lui Mihai Ghimpu de către poliția municipală pe 27 martie 2007. S-ar părea că Mihai Ghimpu este singurul președinte al Moldovei care a fost reținut vreodată de poliția municipală, restul au fost președinți standard.
În 2007 am avut ocazia să observ direct campania electorală și victoria incredibilă a lui Chirtoacă, însă acum deschid ziarul Timpul și în față îmi apare zâmbăreț candidatul comunist. Spațiul virtual este contestat, nu mai aparține exclusiv forțelor democrate așa cum era în 2007. Atunci în 2007, puțini credeau că Dorin Chirtoacă va învinge; mă număram printre ei, doar pentru că știam un singur lucru: Iordan era cea mai proastă alegere posibilă a comuniștilor. Acum, candidatul comunist este mult mai bun.
La capitolul slogane, mă bucur că atât liberal-democrații cât și liberalii au ales drept slogan „Impreuna”, adică titlul acestui blog. Dar îmi pare rău că a dispărut ideea schimbării. Iată ce scriam în 2007 pe acest blog.
Sursa: Blog ÎMPREUNĂ
Sursa imagine: Mediafax.ro
