De ceva timp, spațiul comercial din câteva stații de metrou a devenit mai colorat, datorită unor chioșcuri unde sunt vândute bomboane. Munți de bomboane cu înveliș policrom iau ochii călătorilor. Sunt renumitele bomboane ”Bucuria”, produse în Republica Moldova. Înainte de 1989, numai cine era vizitat de vreo rudă de peste Prut sau cine făcea vreo excursie la Moscova cu autocarul ONTului ajungea să deguste încântat unele dintre cele mai delicioase produse din lagărul socialist.
Bomboane și totalitarism
Cobor la metroul de la Victoriei. Afară suflă un vânt rece, meteorologii au anunțat ninsoare. Chioșcul ”Bucuria” e undeva în stânga scărilor rulante. Fata abia se vede dinapoia grămezilor de bomboane și biscuiți. E din România. A absolvit o facultate de Turism, dar nu e încântată să lucreze în domeniu. Vinde bomboane de peste un an. Îmi răspunde scurt, fără prea multe detalii. Cel mai probabil din cauză că i-am spus că sunt reporter. Îmi notez scrupulos numele produselor. Cutii mari cu bomboane: ”Chișinăul de seară”, ”Moldova”, ”Folclor” și derutantul ”Lapte de pasăre”. Prune învelite în ciocolată, napolitane, desert de căpșuni, biscuiți cu lapte. O sumedenie de produse menite, potrivit reclamei, să facă viața mai dulce. În 1946, anul când a fost înființată fabrica de bomboane, viața în Republica Moldova nu era deloc dulce. Unii dintre locuitori erau târâți spre Siberia, alții mureau de foame. Nici în deceniile care au urmat, viața multor basarabeni nu s-a îndulcit prea mult. Multe privațiuni, multe zbateri, plus prezența ocupantului sovietic. Într-o astfel de lume, presupun că bomboanele chiar făceau viața mai dulce sau, poate, mai puțin amară.
Scriitoarea Maria Pilchin își amintește pentru InfoPrut cum se vindeau bomboanele ”Bucuria” în comunism: ”Bomboanele, alături de vinuri și hora moldovenească, erau un brand al RSSM. Cu toate acestea, nu beneficiau de un marketing modern. Ambalajul era considerat ceva burghez. Prin urmare, bomboanele erau vândute în hârtie gri sau, pur și simplu, în hârtie de ziar, fiindcă hârtia gri, de cele mai multe ori, lipsea. Da, și peștele sărat era vândut la fel”.
Bomboane și libertate
De la Victoriei iau metroul până la Romană. Chioșcul cu bomboane îți sare în față de cum ieși de la peron. Vânzătoarea e, de asemenea, din România. ”Din Moldova noastră” ține să precizeze. O întreb despre vânzări, acum de sărbători, dar mă expediază la Unirii. Acolo, înțeleg, voi găsi pe cineva să îmi povestească mai mult despre afacerea cu bomboane din Republica Moldova. Hai la Unirii 1. Fata de la chioșc îmi întinde prompt un fluturaș promoțional unde se află și un număr de telefon. Sun, dar nu-mi răspunde nimeni. Patronii ar putea reveni mai târziu, dar vânzătoarea nu-i sigură. Pun capăt aici incursiunii mele. Site-ul rețelei de distribuție e bine construit. Oferă informații despre istoricul brandului, dar și despre prețuri. Este evocat inclusiv trenul ”Prietenia”, de pe ruta Chișinău – București: ”Am redescoperit puterea “Bucuria” în vremea studenției când bagajele noastre și ale celorlalți călători din vestitul tren Prietenia care unește Chișinăul de București erau pline de bomboane. La început, dulciurile erau aduse cu titlu de cadou, apoi la cerere, pentru că fiecare din cunoscuții noștri avea deja preferințe clare.”
Basarabeni cu gustul afacerilor
Potrivit unui articol publicat pe siteul www.zf.ro, rețeaua de magazine este deținută de Victor Tașca și Sergiu Tuhari, doi tineri din Republica Moldova. Ei sunt distruibuitori autorizați și au deschis până în prezent şapte magazine, din care şase în staţiile de metrou din „inima“ capitalei – Piaţa Unirii 1, Piaţa Unirii 2, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei şi Gara de Nord, iar un alt magazin a fost deschis recent în staţia de metrou Nicolae Grigorescu, din cartierul Titan, unul dintre cele mai populate cartiere din Bucureşti. În 2014, Tuta Prima Invest, firma celor doi basarebeni, a avut o cifră de afaceri de 1,5 mil. lei, de aproape trei ori mai mare decât în anul anterior.
