Dispariţii, ameninţări cu bombă, împuşcături ca-n Vestul Sălbatic. Fluxurile de ştiri din Republica Moldova încep să abunde zilnic în astfel de ştiri. De fapt, de la o vreme este o mică invazie de asemenea evenimente… siciliene.
Gândirea de tip hegemonic a serviciilor secrete ruseşti a făcut de-a lungul existenţei sale o artă din astfel de tehnici de haos controlat (mai puţin costisitoare decât finanţarea „la pachet” a partidelor politice). De aceea, nu am comite o speculaţie abominabilă în a suspecta scripeţii Kremlinului deasupra acestei atmosfere sociale de tărâm al nimănui în care dacă ai pus piciorul te-ai ars – sub forma unui cadavru în sac de plastic pe Nistru, tranşat într-un portbagaj anonim parcat în PMAN ori carbonizat în scrumul unei maşini-capcană.
„Mattanza” („Masacrul”), aşa s-a numit al doilea mare război între clanurile mafiote din Italia anilor 1980. Şi aşa a şi fost – masacru în toată regula. Mafioţi asasinaţi, politicieni asasinaţi, judecători asasinaţi, procurori asasinaţi. Pe capete. Tehnici folosite? Doar câteva dintre ele: lunetişti camuflaţi pe clădiri, motociclişti în plină zi cu Ak-47, explozii peste explozii, trupuri strivite răbdător sub roţile autoturismelor, copii ucişi prin aplicarea „cravatei cubaneze” şi alte lucruri înfiorătoare.
Cu unele diferenţe de proporţie, „ritual” criminogen şi specific infracţional, cam aşa ceva se întâmplă acum în Odesa şi în zonele separatiste ale Ucrainei. Dar foarte puţine informaţii de acest gen transpiră până la noi, ca să nu mai vorbim de Occident.
Din fericire, la Chişinău nu s-a ajuns încă în această iminenţă implozivă de specie „Mattanza”. Însă rămâne aprins fitilul acestei „ambianţe” întunecate care nu are nevoie de prea multe condiţii pentru a degenera într-un avatar al Italiei ’80, ci doar de o instabilitate politică severă şi de o decizie în criză de imaginaţie a tartorilor politici de a schimba pe faţă regulile jocului.
