Un mic detaliu pentru cititorii din România care nu prea ştiu cu ce capcane ideologice se mănâncă subiectul Republica Moldova, dar vor să le evite.
Taxidermia este arta împăierii animalelor. Prin urmare, se poate spune că propaganda este, în plan uman, echivalentul vitreg al taxidermiei. Prin împăiere, animalul îşi pierde statutul de fostă vietate şi devine un fals de uz decorativ. Acelaşi lucru se petrece şi cu mintea omului expusă la radiaţiile propagandei: devine împăiată, îşi pierde dreptul la libertate şi timp.
Orice propagandist profesionist – cu atât mai mult dacă şi-a tocit coatele pe băncile KGB-ului – ştie că o manipulare de maxim succes, adică o manipulare care instituie aproape microcelular irealitatea în viaţa unui om, este acea manipulare care întreţine în jurul ei aparenţele mitomorfe ale unei efervescenţe critice disidente care cunoaşte slăbiciunile Maşinăriei Răului.
Una dintre manipulările grosolane care circulă zilele astea pe seama atmosferei încinse de la Chişinău invocă la derută conceptul de conştiinţă naţională. Se protestează pentru că s-a trezit conştiinţa naţională, zic anumite guri hrănite cu miere euroasiatică. De la puieţi moscoviţi precum Dodon ştim deja la ce să ne aşteptăm – „limba moldovenească”, Moldova a fost înainte de facerea lumii, moldovenii nu sunt români, bla, bla, bla. Dar nu toţi maratoniştii stalinismului identitar pe plata Kremlinului sunt din topor. Unii se mişcă cu discreţia firului de nisip. În special unii travestiţi în experţi „pro-occidentali” ai spaţiului estic.
Evident că, în sine, nu e nimic în neregulă cu acest concept de conştiinţă naţională. Însă el este aplicat în scop pervers dezbaterii pe tema Republicii Moldova. Şi toxic-aberant din perspectiva bunului simţ istoric minimal.
Una dintre cele mai eficiente injecţii cu ceaţă ale propagandei se bazează pe caracterul infecţios al relativismului istoric. Dacă vezi, să zicem, că acea culoare este roz, cât se poate de roz, relativismul istoric vine şi-ţi spune că nu, nu este roz, este o culoare neagră pe care nişte oameni răi, mincinoşi şi neapărat fascişti au vopsit-o în roz. Asta se încearcă şi cu invocarea „conştiinţei naţionale” pe seama problematicii de peste Prut. Mai precis, între fumigenele „moldovesnismului” şi aplicarea etichetei de „conştiinţă naţională” în legătură cu ceea ce se petrece la Chişinău nu există practic nicio diferenţă. Se sugerează acelaşi neadevăr URSS-ist care bântuie trauma identităţii româneşti: acela că Republica Moldova nu este un teritoriu românesc, ocupat majoritar de români, amputat din corpul României, ci o naţiunea distinctă, o „ţară” distinctă, un „popor” distinct.
Acestea fiind spuse, dragă cititor neiniţiat din România, spor la descoperit Republica Moldova. Şi nu te abate pe cărăruia care duce spre un anumit condei din Revista 22.
