Orice cititor neavizat din România vede în protestele de la Chişinău din aceste zile doar un haos de sensuri. Şi pe bună dreptate. Cum se poate face ordine în aceste sensuri disparate? Să ne orientăm după ceea ce ne oferă strada.
Organizatorii protestelor din stradă sunt: Igor Dodon, politician pro-rus, lider al Partidului Socialiştilor; Renato Usatîi, liderul Partidului Nostru, personaj cu afaceri în zona crimei organizate şi cu relaţii strânse în zona serviciilor secrete ruseşti; Platforma DA, condusă de avocatul Andrei Năstase, în trecut procuror pe un dosar penal deschis în perioada guvernării comuniste omului de afaceri Victor Ţopa, la ora actuală fin de cununie al aceluiaşi Victor Ţopa, împletire de rudenie din care Andrei Năstase s-a ales cu o locuinţă în Frankfurt cumpărată de Ţopa.
Cine este Victor Ţopa? Un combinator putred de bogat care a făcut bani din afaceri cu diverse reţele de contrabandişti, traficanţi de droguri şi politicieni.
În jurul lui Dodon, Usatîi şi a Platformei DA sunt polarizate diverse televiziuni, ziare, bloguri şi alte piese de propagandă media care au o singură misiune în aceste mişcări de stradă: să nu lase nicio informaţie pură să transpire internaţional din Republica Moldova, să poarte campanii de linşaj mediatic şi să menţină iluzia că Dodon, Usatîi şi Platfroma DA duc o luptă de „eliberare anti-oligarhică” împotriva establishment-ului guvernamental de la Chişinău. Ţinta principală? Oligarhul Vladimir Plahotniuc, posesor de bazine cu bani, al unei potenţe financiare care îi poate garanta un joc politic autonom, fără sfori exterioare, şi care controlează mai tot ce mişcă în Republica Moldova.
Organizatorii spun că vor eliberarea statului capturat de oligarhie. Cum? Prin alegeri anticipate. Majoritatea parlamentară de la putere este făcută ţăndări ca pertinenţă politică şi susţinere electorală. Dodon şi Usatîi ştiu că, în cazul anticipatelor, au şanse mari să ajungă la manete.
Trecem peste anumite sloganuri de la tribună care incită la fapte clare de omor.
Ce se află în spatele acestui „ideal” protestatar? Dodon este un susţinător fervent al „limbii moldoveneşti”, al „moldovenismului” – toate invenţii ideologice staliniste cu germeni panslavişti îndreptate împotriva identităţii româneşti. Una dintre cele mai celebre forme de relativizare identitară care se bazează pe aceste invenţii ideologice este crearea în Republica Moldova a unei naţiuni civice, un soi de struţo-cămilă care ar trebui să termine odată şi pentru totdeauna cu identitatea românească peste Prut. În aceeaşi măsură, Dodon este şi un însetat fervent al banilor de la Kremlin, deocamdată singurul său sponsor. Un alt detaliu care îi strică nopţile liderului soicalist este Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, în care se precizează că limba română este limba de stat a Republicii Moldova. Declaraţia de Independenţă prevalează Constituţia Republicii Moldova.
Usatîi? Usatîi are năzuinţe mult mai „lumeşti”: printre alte obiective de ordin politic, cere eliberarea din închisoare a lui George Petrenco, liderul extremiştilor din gruparea teroristă Antifa, despre care vorbeşte public că ar fi un „deţinut politic”. Puneţi neapărat lângă asta şi felul în care i se vor îngrăşa conturile lui Usatîi în cazul în care protestele vor avea efectul scontat. Ideologic vorbind, Usatîi este un talmeş-balmeş, nu dă doi bani pe asemenea rigori de „etichetă”, el este adeptul acţiunii concrete de stradă, fără chestiuni de „estetică”, zbang!, capul în gură, luat cu asediu Parlamentul, spart cordoane de jandarmi şi alte grozăvii. Poate aţi văzut în fotografiile din prima zi de proteste cefele late care mutau jandarmii ca pe nişte lăzi goale. Băieţilor ălora pătraţi li se zice în slang-ul ucrainean tituşki: mercenari bine plătiţi, folosiţi la destabilizarea protestelor, specializaţi pe strivit oase şi spart cordoane de jandarmi, sunt antenaţi de obicei în grupări paramilitare coordonate de servicii secrete. Unii spun că ar fi fost aduşi de undeva din regiunea transnistreană, pregătiţi de ruşi acolo. Ce ar mai fi de menţionat aici? Ah, da! În 2014, Usatîi vorbea despre cum şi-ar dori să construiască o replică a Marelui Zid Chinezesc la graniţa dintre România şi Republica Moldova.
Şi ajungem la Platforma DA. Ce este important de reţinut în cazul acestora? 1. La fel ca şi Usatîi, şi DA cere eliberarea lui Petrenco. 2. Cei din DA caută ca, în timp ce se asociază la proteste cu Dodon şi Usatîi, să-şi parceleze însă propria lor felie de „nobleţe”. Scandează „Unire, moldoveni!”, dar asta nu are nicio treabă cu proiectul unioniştilor, ci este o altă fumigenă a „moldovenismului”, pe care o explică bine analistul Dan Dungaciu, directorul ISPRI, într-un interviu: „În Piaţa MAN, această Platformă D.A. are cu totul şi cu totul altă agendă decât unirea cu România. ‘Unire, moldoveni!’ înseamnă unirea moldovenilor împotriva guvernului oligarhic şi lucrul acesta trebuie subliniat. Dacă vă uitaţi la discursurile liderilor D.A., discursurile lor nu conţin referiri la România. Conţin referiri la ţările baltice, la Georgia, dar nu la România. În al doilea rând, portofoliul de cântece din Piaţa MAN nu este asemănător cu ceea ce se auzea la Chişinău în anii ’90, cântece româneşti sau Doina şi Aldea Teodorovici, care cântau despre cele două maluri ale Prutului. Nu. Piaţa si-a inventat în acest moment un soi de identitate revoluţionară moldovenească, cu ‘Moldova care va renaşte’ fără legătură şi fără ajutorul României. Uitaţi-vă şi la media oamenilor din PMAN. Platforma D.A. a scos în Piaţa o populaţie cu o medie de vârstă de 50 de ani. Nu sunt tineri acolo. Nu mai sunt protestele din 2005, nici cele din 2003, cu profil identitar, nu seamănă nici măcar cu 7 aprilie. Tinerii nu sunt în stradă astăzi în R.Moldova, ci generaţia de 50 de ani, născută şi crescută în URSS, educată în URSS”. Demn de reţinut în cazul DA este şi cât de bine i-ar merge finanţatorului principal al platformei, Victor Ţopa, fugit în Germania de frica închisorii, dacă finului său i-ar ieşi pasenţa alături de Dodon şi Usatîi.
Igor Dodon şi Renato Usatîi au două obiective majore la această oră.
Primul: câştigarea puterii pentru a eviscera din Rep. Moldova tot ceea ce România a reuşit să recupereze în ultimii ani în sfera identităţii româneşti. Cum vor ajunge la manete, va ploua cu legi anti-româneşti, va începe o veritabilă epurare juridic-constuţională: interdicţii, expulzări, abrogări de acorduri semnate între România şi Republica Moldova, eliminarea limbii române ca limbă de stat ş.a.m.d.
Al doilea: câştigarea puterii pentru a anula Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb semnate între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.
Asta este „menirea” dictată de la Kremlin celor doi, indiferent de aghiotanţi pe care şi-i mai iau pe drum: să iniţieze o prigoană legislativă anti-românească şi să anuleze orice pârghie de acţiune a comunităţii europene.
Odată realizate aceste două obiective, Republica Moldova va reveni la brelocul Rusiei aşa cum îi place Rusiei: ca desfrâu comercial al crimei organizate cu brevet euroasiatic şi ca defecţiune geostrategică majoră a flancului estic. Şi nici nu trebuie să investească prea mulţi bani pentru a obţine aşa ceva.
Niciun guvern, de orice factură ar fi el, nu mai are nicio valabilitate în Republica Moldova, nu va fi decât o fugă autodistructivă în jurul cozii.
Singura opţiune de salvare este unirea cu România, alta nu mai există!
