Constantin Codreanu, preşedintele executiv al Consiliului National al Reintregirii (România), reprezentant al Blocului Unităţii Naţionale (Republica Moldova) şi militant pentru unirea celor două state româneşti, explică ce se va întâmpla cu regiunea transnistreană în cazul reunificării.
„Regiunea transnistreană este separată provizoriu de restul Republicii Moldova şi devine protectorat internaţional (similar celui din Kosovo) pentru o perioadă de 5 ani”, scrie Codreanu într-o analiză publicată pe Ziare.com.
Separarea se face concomitent cu integrarea deplină a celorlalte raioane ale Republicii Moldova în România.
„De extinderea frontierelor NATO și UE până la Nistru va beneficia inclusiv Ucraina”, adaugă autorul.
„Practic, în acest caz, este repetat scenariul cipriot, cu o parte din Republica Moldova integrată în România, deci, în UE şi în NATO, în timp ce regiunea transnistreană rămâne la statutul de protectorat internaţional până în momentul în care va fi recuplată la restul raioanelor din deja fosta republică”, se mai arată în analiza lui Constantin Codreanu.
Ce se întâmpla după finalizarea celor cinci ani de protectorat internaţional, însoţiţi de procese decriminalizare, demilitarizare şi democratizare? „Va fi lansată o nouă rundă de negocieri pentru a stabilit statutul regiunii”, precizează activistul.
„Astfel, regiunea fie ajunge în componenţa României reunite, fie rămâne o enclavă similară Kaliningradului, diferenţa fiind că ea va fi situată în afara UE, nu în interiorul ei, deci cu un potenţial destabilizator redus. În cazul în care Tiraspolul alege cea de-a doua opţiune, cele trei puteri – SUA, UE şi Rusia – ar trebui să convină asupra unui acord pentru garantarea securităţii regiunii. Acest acord trebuie să existe, chiar dacă, după experienţa cu Crimeea, anexată cu violarea angajamentelor internaţionale de către unul dintre garanţii integrităţii teritoriale şi a inviolabilităţii frontierelor unui stat suveran (Memorandumul de la Budapesta din 1994), orice acord cu Federaţia Rusă pare din start susceptibil încalcării. Mai ales că Federaţia Rusă a încplcat sistematic şi prevederile Acordului de pace din 1992, susţinând sistematic administraţia de la Tiraspol şi acordându-i ajutor umanitar, nerespectându-şi nici angajamentele din 1999 de la Istanbul privind retragerea trupelor şi a armamentului său din regiune”, mai scrie Constantin Codreanu în analiza sa.
