În timp ce Igor Dodon, Renato Usatîi şi Andrei Năstase fac jocul Moscovei la nivel stradal în Republica Moldova, aparatul de propagandă al Kremlinului a mărit turaţia scenaritei anti-occidentale în presa internaţională.
Idei dintre cele mai năstruşnice, abominabile şi apocaliptice purtând eticheta fabulatorie a FSB pot fi depistate online tastând pe Google, de pildă, simpla combinaţie de cuvinte-cheie „Moldova NATO”.
Perviy Kanal, cel mai important post public de televiziune din Rusia, unde orgia dezinformării pudrată halucinatoriu este la ea acasă, vorbeşte despre cum România va anexa Republica Moldova prin invazie militară. În tot acest timp, în publicaţii cu nume marţiale precum „Global Research” sau „Dissident Voice„, diverşi strategi rasaţi în arta înceţoşării conceptuale a minţii plantează idei şlefuite cu piatra. Într-o analiză publicată pe „Global Research”, analistul Andrew Korybko, unul dintre cei mai zeloşi corespondenţi ai Sputnik-ului, prepară un cocktail Molotov cu rază lungă. Vorbind despre situaţia de la Chişinău, Korybko aduce în discuţie concepte precum „paradoxul portarului”. Ce înseamnă acest paradox? Dacă în cazul unei încleştări de proporţii între protestatari şi puterea guvernamentală cei din urmă vor încerca să folosească forţa brută, atunci va debuta o criză de securitate la scară largă ce ar putea declanşa în interiorul Republicii Moldova un război hibrid pe bază de tactici militare neconvenţionale din partea manifestanţilor. Spre finalul analizei, aparenţa de „răceală ştiinţifică” a lui Korybko clachează şi şopârla propagandei ruse scoate spectaculos capul dintre rânduri: puterea guvernamentală ar putea încerca un scenariu care să determine Rusia să reaprindă conflictul îngheţat din regiunea transnistreană, „în speranţa că asta va duce la sprijinul militar al NATO într-o anumită proporţie, care ar putea fi apoi deviat spre strivirea protestatarilor”.
Apropo, ştiţi cum numeşte Korybko războiul hibrid? Sprijiniţi-vă de un perete să nu vi se facă rău: „abordare adaptivă la schimbările de regim”.
Mult mai elastic întru delir este însă analistul Gearóid Ó Colmáin, specializat în lupta de clasă, din câte aflu din scurta sa prezentare din „Dissident Voice”. Colaborator la Russia Today International, Sputnik Radio France, Sputnik English, Al Etijah TV, Sahar TV. Tactica pe care o practică Colmáin vizează tot NATO – ingredientul preferat al servicilor secrete ruse când vine vorba de manipulare prin clişeul „jandarmului mondial” -, însă foloseşte alte pârghii de acţiune. Stalinist pe linie metonimică, Colmáin încearcă să exploateze tematic deficitul de securitate frontalieră în Balcanii de Vest pe fondul crizei refugiaţilor. Şi, într-un fast de confetti, analistul începe să îndruge verzi şi uscate: că NATO ar pune la cale„balcanizarea Europei”, printr-un „neo-proteism” şi „neo-otomanism” pentru a fărâmiţa separatist Federaţia Rusă.
Mi-ar lua câteva ore bune să prezint rând pe rând fumigenele cu care Colmáin operează – sunt multe, încâlcite, contrafăcute istoric, dar aţâţătoare prin siguranţa schizofrenă şi nevroza stilistică cu care mimează exclusivitatea.
E treabă cunoscută: în general, ruşii, când manipulează, folosesc ca acuză ceea ce la ei este practică banală.
Domnule Armand Goşu, dvs. nimic, nu vă diversificaţi paleta de motive moscovite? Ia uitaţi-vă cu ce bile de foc jonglează amicii dvs. de conjunctură. Dvs. tot cu „naţiunea civică” rămâneţi şi cu dat share pe bandă rulantă, cu drăgălăşenie triumfalistă, la declaraţiile sterile ale lui Andrei Năstase?
