Cum se generează o dependenţă energetică? Republica Moldova oferă un model în privinţa acestei probleme.
RISE Moldova a publicat astăzi contractele confidenţiale de cumpărare a gazului rusesc semnate între gigantul Gazprom şi conducerea Moldovagaz. De asemenea, jurnaliştii de investigaţie au prezentat şi contextul în care aceste contracte „întunecate” au fost negociate şi păienjenişul de firme prin care Gazprom controlează „tot ce mişcă”, în speţă – transportul, distribuţia şi furnizarea metanului de la sondă şi până la sobă.
„Ombilicul” acestei afaceri este un contract semnat în 2007 pe o perioadă de cinci ani. Contractul prevedea ca, de la 1 ianuarie 2007, noul preţ de achiziție a gazelor să fie de 170 de dolari pe mia de metri cubi, urmând ca, anual, tariful să crească treptat, astfel încât în 2011 preţul să ajungă la nivelul mediu european, şi anume – 400 de dolari pe mia de metri cubi. Aceste prevederi, scriu jurnalitşii RISE, sunt valabile şi la această oră, după ce, în 2011, părţile contractante au eşuat în negocierea unui nou contract. Ce a însemnat acest eşec? A însemnat o „epidemie” de acorduri adiţionale, pe care părţile le semnează anual, stipulând condiţiile de livrare a gazului metan.
Semnatarii contractului au fost Valeri Golubev, vicepreşedintele Gazprom, şi Ghenadie Abaşchin, şeful de atunci al Cârmuirii Moldovagaz. Golubev ocupa, totodată, şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Observatori al Moldovagaz.
Însă dependenţa Republicii Moldova nu se rezumă doar la capcana contractului de import.
Citiţi restul anchetei aici.
