Dacă rezultatul anunţat de CEC (şi dezminţit ulterior tot de CEC!) se păstrează şi Dodon rămâne învingătorul cursei electorale din Chişinău nu avem de ce să dăm vina pe electorat că n-ar fi „votat corect”. Electoratul întotdeauna votează corect şi are dreptate. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, ar fi la fel de greşit să se dea vina pe Chirtoacă, pentru că nu Chirtoacă a pierdut, ci AIE-2, liderii ei cei frumoşi şi rânzoşi. Dacă tendinţa generală se confirmă şi comuniştii ies învingători la nivel naţional, în linii mari se repetă situaţia din 2001, când în „duminica sângeroasă” de pe 25 februarie electoratul a sancţionat ADR-ul. Ieri, comuniştii şi-au luat revanşa, iar electoratul i-a sancţionat pe cei trei lideri ai Alianţei, demagogia, politicianismul, păunismul (de la păun, ce-şi admiră coada) celor care au crezut că-s napoleoni şi l-au apucat pe Dumnezeu de barbă. Astfel, nu Dodon a învins, ci orientarea pro rusă şi anti-europeană a R. Moldova, la fel cum nu Chirtoacă a pierdut, ci R. Moldova, cursul spre reforme şi integrare europeană.
Rezultatul scrutinului de ieri este catastrofal pentru Alianţă; liderii ei au fost avertizaţi de nenumărate ori să nu se joace cu focul, eu personal am scris de atâtea ori despre comportamentul iresponsabil al liderilor ei. După perdeaua de fum propagandistică despre integrarea europeană şi „R. Moldova poveste de succes”s-a ascuns o realitate dezastruoasă: o ţară practic neguvernată, un stat bleg şi ineficient, o prăpastie tot mai profundă între cei mulţi şi săraci şi protipendada ghiftuită, formată dintr-o şleahtă de „pragmatici” cinici şi rapace, lipsa oricăror reforme, substituirea intereselor celor mulţi cu interesele personale şi de partid, oportunismul respingător al noii elite, pactizarea cu diavolul în numele intereselor personale ş.a.m.d. şi, vârf la toate, permanentele scandaluri şi certuri între cei trei. Spălatul rufelor în public a devenit pentru unii din ei cauza vieţii lor, sensul ei politic suprem. Chiar şi aseară, la „Fabrika”, parcă făcând a rău şi punând cireşica pe tort, liderul scandalurilor din AIE, Filat, ca un tun de apă, a tras trei porţii de venin, concomitent în trei direcţii: spre Chirtoacă, că nu i-a pupat mâna pentru că l-a retras pe Bodiu, spre Lupu, că nu a retras-o pe Buliga şi spre Godea pentru că e „individ cu bărbuţă”… Atacul lui Filat a fost pur şi simplu descalificant. Cum doreşti să guvernezi mâine dacă tu azi împroşti cu venin în aliaţii tăi? Într-o măsură mai mică, dar nu-s mai breji nici ceilalţi doi. Lumea îi urmărea consternată pe aceştia care nu se ocupau de problemele cetăţeanului, dar de propria lor imagine: mai mult la televizor, decât la treabă, mai mult prin Europa decât acasă în aceşti doi ani bravii lideri ai AIE s-au încurcat într-un joc infantil de toată splendoarea – dacă Filat se duce să taie o panglică, nu se duc Lupu şi Ghimpu, dacă Ghimpu se duce să taie o panglică, nu se duce Filat, dacă Lupu vine cu o iniţiativă, imediat vine cu o contra iniţiativă Filat… În loc să caute soluţii economice, Filat căuta „păpuşari”. Şi tot aşa, doi ani la rând, acelaşi joc imbecil, în faţa lumii pe care ei o credeau proastă. Acum a venit timpul să fie plătite poliţele, numai că ele vor fi plătite de noi, de R. Moldova.
Dacă se confirmă victoria lui Dodon, Europa o să sară în sus de bucurie… Astfel vom pune cruce pe toate visele frumoase de integrare europeană şi dintr-o „poveste de succes” R. Moldova va redeveni ceea ce a fost de la ’90 încoace: un sat fără câini, un sat sărac şi zdrenţuros, condus de milionari. Să nu dăm vina pe „electoratul prost”, pe comunişti, pe NIT, OMEGA şi Lev Troţki!
Am scris despre aceste lucruri de nenumărate ori, dar noii napoleoni nu şi-au aplecat urechea. Ultima mea propunere de săptămâna trecută privind necesitatea unei declaraţii comune a liderilor Alianţei către electorat a fost auzită, dar a fost respinsă de Filat prin gura unor valeţi de presă care-l elogiază cu ziua, probabil nu chiar în mod dezinteresat.
Bătălia nu e pierdută, totuşi. Să aşteptăm rezultatele finale. Poate încă suburbiile Chişinăului să salveze situaţia şi să avem turul doi. (Indiferent de aceasta însă, cele spuse mai sus, rămân în picioare). Singura speranţă care mai licăreşte la orizont în acest caz este aceea că în ceasul al doisprezecelea cei trei bravi lideri ai AIE-2 vor găsi limbaj comun, vor putea alege preşedintele şi evita alegerile anticipate. (Acum, singurul partid care vrea alegeri anticipate este PCRM). Dacă aceasta nu se întâmplă, AIE-2, după ce l-a îngropat pe Chirtoacă, va îngropa şi R. Moldova…
… aceasta nu mai este o metaforă.
Sursa: Timpul
