Europarlamentarii se vor putea informa despre unul dintre cele mai negre episoade din istoria românilor prin intermediul unor fotografii cuprinse în expoziția „Masacrul de la Fântâna Albă. 75 de ani – pagina ascunsă a istoriei”. Inaugurarea expoziției organizate de europarlamentarul Siegfried Mureșan și de deputatul Eugen Tomac are loc marți, în sediul Parlamentului European de la Bruxelles.
„Decenii întregi autoritățile sovietice și, apoi, cele ruse au încercat să ascundă și să ștergă din conștiința publică masacrul de la Fântâna Albă. Este de datoria noastră astăzi să ne gândim cu toții la această rană care nu va putea fi niciodată ștearsă din sufletul românesc, mai ales acum, după ce timp de jumătate de secol comuniștii au interzis orice referire la acest masacru. În prezența unui grup de tineri din România și Republica Moldova voi inaugura această expoziție de fotografii. Este modul în care am crezut că pot cel mai bine să-mi aduc omagiul pentru victimele acestei negre pagini a istoriei noastre”, a explicat europarlamentarul român.
u 75 de ani în urmă sovieticii au orchestrat una dintre cele mai sinistre farse din istorie, ale cărei victime au fost aproximativ 3.000 de români, rămași captivi în satele de pe Siret, după ce România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori.
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în Duminica Paştelui a anului 1941, când locuitorii satelor de pe Valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
