Noua Strategie Naţională de Securitate a Republicii Moldova este finalizată în proporție de 98%, susține secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Alexei Barbăneagră.
Însă experţii sunt de părere că în document logica politică domină asupra interesului național.
Într-o declaraţie pentru Report.md, Barbăneagră spune că, până la sfârşitul acestei luni, documentul urmează să fie discutat la Guvern și la Consiliul Suprem de Securitate, urmând a fi trimis apoi Parlamentului, spre examinare și adoptare.
„Rusia a adoptat o doctrină militară nouă, strategii de securitate și apărare au fost adoptate de Polonia, SUA și multe alte țări. Astfel, Strategia care aprobată de Parlament în anul 2011, în mare parte, s-a epuizat, pentru că s-au schimbat condițiile sociale, economice, politice și militare”, explica oficialul pe 23 martie 2015, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate.
De ce noua Strategie de Securitate ar fi viciată de interese politice? Pentru că nu răspunde la întrebările „Ce? Cum? Şi cu ce?”, susţine directorul Centrului de Informare şi Documentare NATO, Elena Mârzac.
„Proiectul elaborat nu descrie clar care sunt riscurile, ce obiectiv are țara, care sunt căile de contracarare a riscurilor și cu ce mijloace urmează a fi acestea contracarate. Republica Moldova este un stat slab din punct de vedere militar. Deși este o țară neutră, cazul Ucrainei ne-a demonstrat că garantul neutralității ne poate deveni agresor. Nu văd în acest proiect o stipulare concretă cum asigurăm securitatea statului și nu este foarte clar cum comunicăm cu actorii interni și externi”, a explicat Mârzac, conform sursei citate.
Acelaşi scepticism îl manifestă şi fostul Reprezentant Național Militar pe lângă Comandamentul NATO, colonelul în rezervă Ivan Ene, care afirmă că principala problemă este că, la nivel național, nu există un consens privind pericolele și amenințările cu care se confruntă Republica Moldova.
„Împărțirea societății în două tabere, pro-Est și pro-Vest, face ca în societate să existe percepții diametral opuse asupra riscurilor și amenințărilor care planează asupra Republicii Moldova. O bună parte a cetăţenilor, având exemplul Ucrainei, au tot temeiul să vadă în prezența forțelor armate ale Federației Ruse în regiunea transnistreană un pericol clar (nimic comun cu pretinsa «menținere a păcii»). Dacă unitățile Flotei Mării Negre a Rusiei au servit drept vârf de lance pentru acapararea peninsulei Crimeea, de ce n-ar face colegii lor același lucru în Transnistria, mai ales că sunt stabiliți de mai mult de două decenii în regiune? Ce garanții există în sensul acesta?”, se întreabă retoric colonelul Ene.
